Negocierile de la Copenhaga exposed

Spiegel on-line publica inregistrarea audio dar si un transcript cu tenta analitica a intilnirii in format 25 ce a avut loc la Copenhaga in cadrul summitului privind schimbarile climatice la care au participat 190 de tari. De obicei trebuie sa treaca o perioada de timp pana cineva din sefi de state, pensionat pe motiv de doua mandate succesive, retras intr-o cabana la munte si avand perspectiva unui onorariu financiar atragator, sa dezvaluie partial in memorii amanuntele unor intilniri importante la care a participat.

Fara indoiala un cerc restrans de oameni le cunoaste si informatia pe surse se varsa si comunitatii academice interesate in dosare diplomatice globale. Insa de regula circula franturi sau episoade din intilniri prezentate intr-o perspectiva nationala (in presa a fost reflectat pe larg momentul in care Barak Obama a dat buzna peste liderii BIC and Co. (Brazilia, India, China) care s-au retras intr-o sedinta de taina la Copenhaga), si lipseste cu desavarsire tablou complet. Materialul prezentat de cotidianul german la mai putin de sase luni de la eveniment reprezinta o exceptie rara de care un student pasionat de relatii internationale ar trebui sa profite la maximum. Inregistrarea dialogului intre cei mai importanti lideri mondiali in activitate ofera ocazia de a confrunta cele invatate, citite si auzite de la profi pe parcursul studiilor cu realitatea. Inregistrarea valoreaza mai mult decat 100 de simulari de negocieri si elaborarea deciziilor pe timp de criza care se practica la scoli de vara sau cursuri de specialitate.

Ce ne spune dialogul inregistrat ‘intamplator’ de o sursa neidentificata si ce a urmat imediat dupa? In primul rand, astfel de intilniri au nevoie de un modertor cu experienta si greutate care sa stie sa neutralizeze tactici subversive (in cazul dat practicate de chinezi) si sa aplaneze conflict provocat de politicieni mai impulsivi (presedintele Sarkozy). Premierul danez, care a fost gazda summitului nu a facut fata. Desi trebuie sa recunoastem chiar si in conditiile unei prestatii excelente lui Rasmussen, era greu de convins China si India sa accepte termenii cu privire la emisii CO2. In al doilea rand, arunca lumina asupra stilului national de negociere chinez, german, francez, britanic, indian si american. Recurs la istorie de poluare a planetei de tarile industrializate timp de 200 de ani a negociatorului chinez confirma tendinta Beijingului de a opera cu perspective lungi pentru a proteja sau promova interese nationale. Suprapus cu celebrul raspuns a lui Zhou Enlai despre impactul Revolutiei Franceze din 1789 („e prea devreme sa ne pronuntam”) sau discursul liderilor chinezi despre relatii de buna vecinatate cu Japonia timp de 2000 de ani (cu „mici” intreruperi) confirma o anumita traditie istorica. Sigur chinezii nu sunt singuri, oficialii rusi deseori recurg la istoria milenara. Insa daca China o face pentru a poza drept victima sau un stat benign in incercarea de a atenua suspiciunile vizavi de „ascensiunea pasnica”, Rusia o face pentru a legitima statutul de mare putere si intimida pe cei din jur.

In al treilea rand, competitia este acerba si uneori trebuie sa uiti pentru o clipa de diplomatie si sa mergi acolo unde nu esti asteptat sau invitat. Aparitia lui Obama la ‘cina de taina’ celor de la BIC and Co. demonstreaza ca mai trebuie sa dai din coate pentru a fi la masa unde se iau decizii, chiar daca esti presedintele SUA. Acum o stie si Europa, superputere ecologica care a fost marginalizata pana la urma. In al patrulea rand, lipsa Rusiei de la sedinta BIC, arata greutatea adevarata a Moscovei in sistemul international, dar si diferenta dintre summitruile PRiste BRIC si cooperarea cat se poate de aplicata in componenta informala BIC.  In final, intreg episod reflecta schimbarea raporturilor de putere la nivel global, dar si perceptia jucatorilor sistemici cu privire la ce pot si ce nu pot face. Iar increderea pe care a demonstrat-o China prin lipsa de la intilnirea in format 25 a liderului sau, dar si prezenta lui la sedinta exclusivista BIC and Co. careia s-a alaturat pe ultima suta de metre SUA, este exemplificativa in acest sens. Asta ar fi lista concluziilor imediate. Sunt insa convins ca o analiza mai detaliata va scoate in lumina si alte aspecte interesante despre stilul national de negociere, modul de elaborarea a deciziilor la nivel global, si distributia puterii in sistem.

Acest articol a fost publicat în BRIC, China, Negocieri climaterice, Politica externa a UE, Rusia și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Negocierile de la Copenhaga exposed

  1. valentri spune:

    Există similitudini dintre politicile externe a Federaţiei Ruse şi a R.P.Chineze mai ales în predispunerea pentru o abordare mai ales bilaterală fie în cadrul unor grupuri restrînse a problemelor de interes naţional cuma r fi cea de mediu.
    Un fel de realpolitik bismarkian aplicat şi aici şi aici îmi aduc aminte de vizita cancelarului german Merkel şi presiunile exercitate asupra Beijingului pentru a reduce emisiile de CO2 la care chinezii au răspuns că odată ce occidentalii au poluat vreme de 200 de ani cît s-au industrializat, chinezii îşi pot rezerva acelaşi drept. E o problemă senzitivă şi pentru SUA şi pentru China doar că de un diferit impact – dacă în cazul celor din urmă problema o prezintă trecerea de la tehnologii mai moderne (în acest sens chinezii condiţionează reducerea cu trecearea graduală împreună cu un aflux de investiţii cu import de tehnologii de ultimă oră) în cazul americanilor e o exercitare a posibilităţilor care îi oferă statutul de superputere).
    Accentele se schimbă însă treptat apar alţi actori puteri semnificative regionale apar tendinţe de multipolaritate, de aceeea apariţia lui Obama n-ar trebuie să ne suprindă.
    În ceea ce priveşte Rusia, o vedem tot mai activă pe perimetrul vecinătăţii imediate, UE şi foarte intresant de urmărit în perspectivă relaţiile sale cu China.
    Mi-aduc aminte că am mai urmărit nişte secvenţe flimate în cadrul unor negocieri la ONU în perioada confruntărilor sovieto-americane. dacă în cazul superputerilor era clar cel mai interesant era de urmărit comportamentul actorilor de rangul doi – Franţa, Marea Britanie, China

  2. Janus spune:

    @ Stas
    interesant postul, la fel si deducerile. insa s-a atins o coarda sensibila in privinta Rusiei, cred ca aici s-ar mai putea de discutat… deci, revin mai tirziu cu un comentariu aparte

    @ Valentri
    in privinta similitudinilor dintre politicile externe ale Rusiei si Chinei in domeniul mediului, nu prea as spune ca acesta trage la cintar in egala masura in Rusia si China… daca pentru cea din urma interesul e sa reziste presiunilor occidentale, pentru prima, orice solutie este un cistig. poate asta si explica lipsa unei pozitii clare a Rusiei (http://www.upi-fiia.fi/assets/publications/UPI_Briefing_Paper_46_2009.pdf)

  3. valentri spune:

    M-am referit la o abordare bilaterală ca similitudine, nu şi ca formă de expresie🙂 Fie insă, ai dat un curs unei discuţii interesante, revin pe parcurs odată ce mă mai eliberez puţin.

  4. stas spune:

    1. pe langa similitudini, vad o diferenta semnificativa intre comportamentul chinei si rusiei: moscova cere galagios sa fie la masa, dar de regula nu are solutii sau ii lipseste creative thinking pt problem de guvernare globala (cam dupa startII nu vad pe unde mai poate aduce ceva calitativ nou), china incearca sa evite orice resposabilitate sau angajament nou, dar in spate usor usor trage sforile.
    f interesant ca germania impinsa de criza in grecia a fost fortata sa declare ”fara noi si impotriva noastra nu se face nimic in europa” ceea ce reprezinta o discontinuitate cu catwalk image promovat de ceva timp.
    2. mesajul cu 200 de ani poate fi interpretat: va simtiti vulnerabili in fata ascensiunii noastre; nu incearcati sa ne limitati cresterea (caci angajament pe CO2 fara investii masive sigur va reduce turatiile economiei chineze inca puternic bazate pe dezvoltare extensiva)

  5. Octav spune:

    deci, mometul ce priveste absenta Rusiei de la „cina de taina” a BICA (sa lasam deoparte prezenta sa in grupul 25, caci cel mai probabil a fost acolo) si concluzia pe care am putea-o face asupra „greutatii reale a Rusiei in sistemul interational”.
    Consider ca aspectul principal pe care tebuie sa-l luam in calcul este valoarea relativa a summintului privind incalzirea globala pentru actorii majori. Daca pentru rusi problema se pune in termeni de a pastra conditiile avantajoase ale protocolului de la Kyoto (care ia anul 1990 ca punct de plecare pentru reducerile gazelor cu efect de sera) gratie caruia Rusii au mult de poluat pentru a atinge nivelul URSS, atunci pentru chinezi, indieni, si alte „puteri emergente”, problema se pune in termeni duri ce privesc dezvoltarea economica. Reiesind din aceasta, am putea spune ca Rusia nu avea un interes evident de a da din coate ca sa ajunga in cercul celor 4 care au si marcat in final decizia, printre altele pre-determinata, de la Copenhaga. Daca vreti, e un fel de „buck passing” prin care rusii au pasat responsabilitatea de a transa in problema climatica Chinei, Indiei, Braziliei si Africii de Sud. Trebuiau oare acestia sa iasa in evidenta si sa faca act de prezenta in cercul BICA? Prestigiu? nu prea cred ca ceea ce au facut la Copenhaga acesti 4 le-a adus mare prestigiu. Rusia totusi nu-i China, Inda sau Brazilia si e mult mai expusa la influenta Occidentului. Alaturarea Rusiei la aceste state in aceasta problema sensibila pentru europeni, ar fi expus Rusia unor critici gratuite din partea Vestului. Cu atit mai mult ca Moscova ar avea un interes potential in a afecta dezvoltarea economica a Chinei🙂 Da, si sa nu uitam ca tendinta este de a ameliora relatiile cu Vestul. Ar fi fost rational ca rusii sa se afle printre primii actori care au dus la esecul summitului de la Copenhaga?

  6. stas spune:

    mersi pt feed Octav
    1.daca privesti summitul prin prisma exercitarii puterii structurale, si anume cine defineste regulile jocului potrivit carora se desfasoara competitia in sistemul international, atunci copenhaga a fost cantar intermediar a greutatii fiecarui pol inclusiv rusesc in lumea multipolara.
    2. miza e prea mare pt buck passing. daca forta usa, nu insemna autonmat ca rusia adopta pozitia BIC. faptul ca au fost nemultumiti de ce li s-a intimplat confirmat prin plecarea lui medvedev inainte sa incheie sedinta in formatul 5 si criticile consilierul dvorkovici despre organizarea deficienta a summitului, sigur ca nu s-a referit la sedintele in formatul 190.
    3. rusia de ceva timp incearca sa dezvolte diplomatie ecologica pt a diversifica instrumente de infleunta pe plan global, un raport din 2008-09 semnala ca moscova depinde prea mult de pirgii militare sau energetice si recomanda dezvoltarea dimensiunii ecologice pt dezvoltare interna (eficienta energetica) dar si influenta internationala (trebuie sa fii in the stream decat purtat de stream, asta si diferenta pe care rusia pune accent, de a fi subiect si nu obiect in relatii internationale).

  7. Octav spune:

    ref la buck-passing, pai e cam greu sa fortezi o usa si sa nu intri🙂
    in privinta diplomatiei ecologice si a politicii de mediu, ramine sa mai informez…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s