Alarma cu bomba la ambasada Georgiei in Vilnius – gluma sau pretext?

Citeva ore in urma presa rusa, cu referinta la cea georgiana a comunicat despre o alarma cu bomba la ambasada Georgiei in Vilnius, Lituania. Conform noutatii colaboratorii ambasadei au fost evacuati din edificiul ambasadei, unde dupa aceasta au intrat colaboratorii politiei si serviciilor specializate locale. La fel, in noutate se indica, ca politia lituaniana a fost informata despre pericolul de bomba printrun apel telefonic anonim.

Posibil modul meu de gindire a fost influentat puternic de volumele citite despre operatiuni clandestine si serviciile de spionaj ale diferitor tari. Insa mi se pare bizar, ca pur si simplu asa usor, servicii (para)-militare a unui stat au  intrat pe teritoriul ambasadei unui alt stat, fara a fi controlati de diplomati. Nu doar ca ambasada este teritoriu suveran al Georgiei, unde accesul este restriciv pentru oricine, care nu este diplomat geogian, indiferent de motive. Doar teoretic politistii chiar daca sunt insotiti, nu pot fi complet controlati de insotitori in conditiile alarmei cu bomba, si ar putea spre exemplu instala dispozitive electronice de culegere a informatiilor. Mi-ar fi curios, daca Rusia, SUA, sau alt stat mai influent, asa cum sunt China, Franta, Marea Britanie, ar fi permis serviciilor locale de ordine sa intre pe teritoriul ambasadei sub pretextul unei alarme de bomba primita anonim prin telefon, si comunicata georgienilor de catre aceleasi structuri lituaniene. Nu se poate exclude, ca nu a existat nici o alarma, iar aceasta s-a folosit drept pretext de a patrunde in ambasada fara monitorizarea diplomatilor.

Vorbind pe tema data, vreau sa fac referinta la o istorioara care si mi-a trezit avintul imaginatiei. Este vorba de un articol publicat in revista specializata rusa „Nezavisimoye Voennoye Obozrenie” („Observatorul militar independent”) in vara anului 2008, unde un fost veteran al serviciilor de spionaj sovietice povesteste cum URSS a reusit sa asculte biroulu ambasadorului SUA in URSS timp de aproape 8 ani!

Istoria spune ca in 1943 savantii sovieticii au construit un microfon care putea transmite informatia la distanta de 300 m fara a fi detectat de dispozitivele tehnice existente la moment la americani, dar nu reuseau sa-l instaleze in interiorul ambasadei SUA. Agentii NKVD-ului sovietic chiar au provocat un incendiu de proportii in incinta ambasadei, si au incercat sa intre mascati ca pompieri, dar ostasii de infanterie marina a SUA, care serveau drept gardieni nu le-au permis, raspunzind „sa arda totul, dar intrarea persoanelor neautorizate este interzisa din numele presedintelui Statelor Unite!”.

Cind Lavrenti Beria i-a raportat lui Yosif Stalin despre esec, acesta l-a intrebat, daca primul auzise de „calul troian”. Astfel, „calul troian” sovietic a fost inminat americanilor in perioada conferintei de la Ialta din 4-11 februarie 1945. Cechistii sovietici au organizat programa astfel, incit ambasadorul SUA in URSS Averell Harriman sa participe in festivitatile de la „Artec”, lagarul unional pentru tinerii pioneri. Acolo, copii pioneri au cintat in engleza, sub acompanierea orchestrei, imnul Statelor Unite, la care, dupa spusele publicatiei ruse, Harriman nu si-a putut retine lacrimile. Imediat, in valurile aplauzelor, lui Harriman i-a fost inminat pasaportul-certificat al cadoului-troian, care nu era altceva decit stema Statelor Unite, foarte impunatoare, confectionata cu folosirea a 7-8 din cele mai pretioase soiuri de copac (in articolul original sunt enumerate).

Demonstrarea stemei-troian la sedinta ONU in 1960. Sursa: http://www.spybusters.com

Articolul indica, ca Harriman si-a perdut darul vorbirii si a exclamat: „ce ma fac cu aceasta, unde sa-l pastrez!?”, la care Valentin Berezhkov, traducatorul personal al lui Stalin, dupa cum a fost instructat, i-a raspuns cu glas indiferent: „pai atirnati-l in biroul de lucru…”. Astfel, in februarie 1945 a fost lansata operatia NKVD-ului sovietic cu numele-cod „Spovedania”/Marturisirea („Ispoved’ „), permitind sovieticilor sa asculte conversatiile ambasadorilor americani. Operatiunea a durat pina in 1952, cind serviciul tehnic de contraspionaj american a descoperit microfonul. O relatare a istorioarei in engleza cu mai putine detalii dar mai multe fotografii o puteti gasi aici. De altfel, SUA a demonstrat stema in 1960 la sesiunea Consiliului de Securitate al ONU, pentru a raspunde la invinuirile sovieticilor de spionaj aerian folosind avioanele U-2. In prezent, stema, conform publicatiei ruse, se afla in muzeul CIA la Langly. Daca va intereseaza istoria cum a fost detectat microfonul sovietic, cititi aici, paragraful 44. Si, pentru inca o relatare istorica a relatiilor diplomatice sovieto-americane vedeti CIA Study of IntelligenceHow „Uncle Joe” bugged FDR„, care ofera unele detalii ce ar explica de ce ambasadorul american a plecat la „Artec” si nu presedintele.

La acest moment voi reveni la istorioara de start, unde politia lituaniana a obtinut asa usor acces pe teritoriul ambasadei Georgiei. Nu fac aluzii, pentru a indica ca este posibil ca lituanienii sa incerce sa monteze dispozitive de ascultare in ambasada Georgiei. Abordarea alegerii rationale (rational choice theory) totusi sugereaza ca acest lucru este foarte posibil – cu alte cuvinte, daca ai posibiltiatea sa faci ceva in propriul interes fara consecinte grave, de ce a-i rata astfel de sansa? Si de altfel, drept ipoteza, politistii lituanieni nu toti neaparat ar putea reprezenta autoritatile lituaniene – drept dovada vedeti cazul cu fostul colonel KGB – functionar de rang inalt in Estonia, care timp de multi ani a furnizat date secrete despre NATO si UE catre Moscova. Pentru cei interesati de mai multe istorioare de spionaj electronic a URSS contra SUA vedeti si copia articolului cu titlul evidentiat, aici.

In final, dupa ce am reusit sa includ intrun simplu post atita informatie si sa construiesc o legatura intre citeva istorioare diferite, dar interesante, vreau doar sa-mi exprim parerea ca exista foarte multe stiri care par atit de simple si de rutina, dar in spatele carora se pot ascunde foarte multe.

Acest articol a fost publicat în Georgia, Razboiul rece, Rusia, Spionaj, suveranitate politica, Tarile baltice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Alarma cu bomba la ambasada Georgiei in Vilnius – gluma sau pretext?

  1. Octav spune:

    mass-media georgiana nu e credibila… iar faptul ca stirea a fost preluata de presa rusa parca ar vrea sa ne duca cu gindul exact la acele concluzii pe care le-ai facut in acest post.. parca ar spune: „priviti ce infantili is astia”🙂

  2. stas spune:

    kgb, succesoare mgb, continua sa asculte discutiile de la ambasada sua de la moscova pana in 1991 cu ceva intreruperi de care americanii stiau. ultimul ambasador sua in urss jack matlock jr. de care imi aduc aminte de la ”progragrama vremya” in legatura cu mesajele adresate de ziua independentei sua:) isi aduce aminte in ”autopsy on an empire” discutia si dialogul paralel pe bilet cu gavriil popov, care era sa devina primarul moscovei. matlock relateaza ca popov a venit la ambasada si ei s-au retras in spaso-house, in timp ce au inceput discutia, popov a scos un biletel si a scris ca se pregateste inlaturarea lui gorbaciov ( asta se intimpla in iunie 1991). asa timp de 10 min. ei au purtat un dialog scris si verbal, ultimul fiind mai scurt. ambasadorul la final observa ca desi cel mai important lucru a fost deja discutat, ei au continuat discutia pt microfoanele kgb-lui despre dezvoltarea sectorului privat si planurile de dezvoltare a moscovei.

  3. michigander spune:

    @octav
    Mass media georgiana e credibila ca oricare alta mass-medie in spatiul post-sovietic. Russi s-au referit la Rustavi-2, care dupa cite stiu nu este un post de televiziune anti-saakashvili, si atunci care ar fi sensul sa spuna ei ca in lituania ambasada georgiana a avut alarma cu bomba? Asta una la mina. Doi – studiez deja de citiva ani stilul de propaganda in media ruseasca… cind e propaganda e mereu cu calificative, „analiza”, opinii, manipulare a factelor, dar noutatea data avea doar facte si nimic altceva. Deci am pornit de la premizele ca noutatea a dat o informatie veritabila. Si apoi, care ar fi sensul publicatiei rusesti sa minta, daca informatia poate fi verificata usor la lituanieni?

    @ stas
    am citit si eu precum ca sovieticii la edificarea noilor constructii in ambasada SUA au reusit sa instaleze dispozitive electronice de ascultare chiar in pereti, pe cind acestea se turnau din beton. Dar in spaso-house, comportamentul lui popov nu inseamna ca acolo erau microfoane, doar indica faptul ca popov a decis sa se pazeasca si sa nu riste – e cultura sovietica de frica si teama ca oriunde este ascultat. Daca sovieticii ar fi ascultat totul la ambasada, acestea ar fi stiut despre foarte multe lucruri, iar actiunilor lor in timpul razboiului rece contrazic acest fapt. Cred ca dupa 1952, cind americanii au gasit microfonul in stema, ei au devenit mai atenti, si au inceput sa acorde o atentie mai mare spionajului si contra-spionajului electronic. Cu atit mai mult ca spre sfirsitul 1980s americanii erau mai avansati in electronica decit sovieticii. Sunt doar niste relatari logice, dar oricum mi se par rationale, caci exista multe dovezi in literatura de specialitate publicata, cind daca soviticii ar fi ascultat ambasada complet, ei ar fi actionat diferit in competitia bipolara in razboiul rece.

  4. Octav spune:

    @michigander
    sincer sa fiu, dupa cazul cu Imedi, prima reactie la stiri-bombe din mass-media Georgiana imi provoaca suspiciune… la fel, care era scopul reportajului Imedi?… apropo, da-mi vreun link unde sa mai fie informatia. nu zic, poate o fi fost ceva acolo, insa oricum unii au interes sa povoace panica. 2, rusii nu mint, ei rid cit de usor e de scos afara personalul diplomatic georgian🙂

  5. michigander spune:

    @octav
    Imedi avea agenda proprie, pentru a discredita regimul saakashvili, si daca deseori o facea avind motive, multe ori la fel dau noutati neverificate. Apoi, nu e vorba de stire-bomba🙂, dar de stire cu bomba, vezi chiar la inceputul articolului este trimitere la publicatia ruseasca. Pentru verificarea s-ar putea folosi google.

  6. Octav spune:

    Am cautat si nu prea am gasit… nu zic, o fi ceva adevarat, dar astept sa mai iasa ceva in presa sa pot judeca limpede. O stire cu bomba e si o stire-bomba🙂 Spui corect, Imedi „avea” aceasta agenda, pina acum doi ani si ceva… acum sta bine ok la solda lui Saakashvili…

  7. michigander spune:

    in scopul analizei date faptul ca Imedi a fost „acaparata” de gruparile care-l sustin pe Saakashvili nu are relevanta. Nu discutam libertatea presei doar, unde fara indoiala observatia ta ar fi fost necesara de considerat. Logica insa aici e diferita – care ar fi interesul unui canal pro-regim sa difuzeze noutati de aceasta natura? Un actor rational va tinde sa-si maximalizeze utilitatea, in modul cum acesta percepe situatia curenta. Deci nu vad asa interese la Rustavi-2 orientate pentru a reflecta diplomatii georgieni intro lumina nefasta, vad doar lucrul de rutina al presei. Iata noutatea de pe Rustavi-2 –noutatea. Adica am pornit de la premiza ca pina nu apare ceva sa dezminta aceasta noutate, ea ramine totul ce avem🙂. Ar fi irational sa punem la indoiala oricare noutati, doar pentru faptul ca acestea sunt neobisnuite.

  8. stas spune:

    @ michigander

    fara sa pretind ca sunt expert in informatii si contrainformatii:)
    1. existenta informatiei este doar preconditie dar nu si garantie pt un comportament care maximizeaza avantajele unui actor (este valabil cu atat mai mult in cazuri in care nu pui informatie cap la cap si nu o interpretez sistemic)
    2. uneori actorul se lasa ascultat mai ales intr-un joc mai lung si luand in considerare interesul oponentului pt ce se intimpla intr-un loc anume (ambasada)
    3. matlock nu precizeaza spatiile ascultate si neascultate in interiorul ambasadei, deci nu stiu daca intreaga ambasada era acoperita, sigur din relatare rezulta ca biblioteca de la spaso-house era.
    4. desi cea mai importanta ambasada sua in acea perioada, nu cred ca interceptarea discutiilor la aceasta putea decide radical deznodamantul razboiul rece. ei oarecum prin activitati de spionaj se anihilau reciproc.
    5. care este motivul a unui personaj credibil sa minta in legatura cu faptul ca ambasada era partial sau total ascultata?
    6. nu m-am bazat pe comportamentul lui popov, ci pe observatia ambasadorului cu privire la continuarea discutiei citez ”pt microfoanele kgb-ului” dupa ce aceasta a devenit irelevanta.

  9. Octav spune:

    @michigander
    posibil punerea la indoiala (cel putin pina nu se confirma) a informatiilor „tari” ar putea fi privita ca o atitudine putin exagerata, precauta, nu si irationala. mie alta intrebare imi vine in minte: cum de Imedi a ratat ocazia sa mai incerce sa bage un pic de panica, caci „bomba” in ambasada georgiana (cine are interes si capacitatea sa instaleze bombe acolo?…) sau chiar amenintarea, nu e o stire de neglijat in Georgia?🙂

  10. michigander spune:

    @Octav
    sunt de acord ca orice noutate trebuie perceputa printro prisma critica, iar informatiile pe baza carora ne construim analiza trebuie verificate. Fara indoiala, daca as fi pus pariu pe noutatea asta, as fi incercat sa verific mai multe surse independente, ca sa aflu exact ce s-a intimplat. In conditiile discutiei noastre, asa masuri de precautie mi se par exagerate, si altfel, noi doar nu verificam rutin oricare noutate a presei, nu-i asa?
    Un telefon anonim informind despre bomba nu este neaparat ceva neobisnuit – si la Chisinau am avut citeva cazuri din acestea, si chiar mai proaspat au fost apele telefonice informind despre cazuri similare la aeroport, si la ministerul muncii. Raspunzind la intrebarea ta retorica cum de Imedia a neglijat – mai intii de toate noi nu cunoastem daca ea a neglijat, caci nu urmarim presa georgiana, nu privim canalele TV georgiene sa putem afirma acest lucru. La fel, as trage o linie de separare foarte groasa intre capacitatea de a instala bombe, si a ameninta – a ameninta poate sa o faca oricine, chiar si pustiul din clasa 1, dar sa instalezi intradevar ar trebui resurse, instruire si capacitati pe care foarte putin le poseda. In genere, pentru a evita ramificarea discutiei intro directie mai putin utila analitic, sugerez sa mergem de la premiza ca alarma a fost, caci exista motive serioase sa credem aceasta, si nu exista pina cind motive sa punem la indoiala, decit propriul simt de precautie. Matematic, am putea reflecta situatia data: 50%/50% ca alarma a fost. La acele 50% ca alarma a fost intradevar, avem 50/2=25% aditional probabilitate, din motivul ca avem informatie despre aceasta din surse considerate mainstream media in Georgia, si care primesc press releasuri de la ministerele georgiene. Deci pina cind putem afirma o probabilitate de 75% ca alarma telefonica despre minarea ambasadei Georgiei la Vilnius a avut loc.
    Oricum, indiferent de faptul daca a avut loc apelul telefonic cu pricina, sau nu, ramane un exercitiu analitic teoretic, in care discutam la tema informatii/contrainformatii.

  11. michigander spune:

    @stas
    oare pentru a discuta ceva logic si argumentat este necesar sa fii neaparat expert? Calitatea de expert in genere nu este prea usor de definit, caci este determinata de serviciu? ocupatie? studii? de opinia publica? comunitatea de specialisti in domeniul dat? Nu esti expert in informatii/contrainformatii dar in ce? In analiza politica? relatii internationale? Rusia si spatiul post-sovietic? Si cine te califica astfel? aprecierea cui am trebui sa credem? Deci, cu mii de scuze, consider fraza cu expertul irelevanta in contextul discutiilor noastre.

    1. De acord cu afirmatia, dar cred ca este doar o jumatate de pas in analiza. Discutam aici inclusiv teorii, nu-i asa? Teoria alegerii rationale (importata in stiinte politice din economie) indica ca toti actorii rationali vor tinde sa-si avanseze utilitatile. Sunt tone de studii in SP care ofera argumente si studii de caz convingatoare ca asa si stau lucrurile. De fapt, chiar si oponentii acestei abordari nu prea contesteaza tendinta umana de a ne maximiza utilitatea, ci acestea contesteaza conceptul de ‘rational” si de „utilitate”. Insa nu pare logic sa negi ca oamenii tind sa faca lucruri care sa le aduca folos, nu? Indiferent de conditii, actorul X va analiza situatia, si in limita cunostintelor sale despre lume (state of the world) va lua o decizie, care sa-i mareasca avantajele sau cistigul. As fi intersat sa mi se prezinte argumentari logice contestind afirmatia data.
    2. nu contestez ca e posibil, dar din informatia care a-i furnizato deductia logica era nu ca ambasadorul american a afirmat cu certitudine ca ei erau ascultati, dar o observare a faptului ca popov a inceput sa-i scrie pe foita. Prin alte cuvinte, faptul ca popov a scris pe foita ar putea insemna ca el la sigur stia ca locul se supraveghea electronic de sovietici, dar cu aceeasi certitudine din informatia pe care ai furnizato, am putea deduce ca el a dorit sa se protejeze de o potentiala ascultare si ca nu era nici un microfon.
    3. deci confirmi ca ambasadorul nu a precizat ce spatii erau supravegheate. Din relatarea data, tin sa repet, nu rezulta ca biblioteca se asculta, ci doar ca popov avea banuieli ca s-ar putea asculta. De acord?
    4. informatia in razboiul rece determina in mare masura invingatorul in confruntari tactice-operationale, si drept rezultat in cele strategice. Era de fapt un razboi de spionaj – daca rusii stiau ca americanii nu au nici un scut spatial, ei nu investeau atitea bani in proiecte militare de „arms race”, de exemplu. Americanii folosind U-2 au dezmintit analizele serviciilor sale de informatii care credeau ca sovieticii sunt mult mai avansati in cursa de inarmare nucleara, fapt care le-a permis sa salveze multi bani. Doar doua exemple.
    5. nu afirm ca personajul a mintit, ma voi uita la carte, sa vad cuvintele exacte cum el relateaza intilnirea, dar din cele expuse de tine nu rezulta ca ambasadorul era sigur ca erau ascultati (vezi p.2 al meu). Apoi, mai exista inca factorul editorilor. In cartile care nu sunt stiintifice, ci narativ-biografice, se permite un grad de superficialitate, aluzii etc. Mai multe persoane care s-au publicat inclusiv la case editoriale destul de renumite, mi-au povestit cum editorul foarte des insista la unele lucruri in carte care putin difera de ceea ce vrea sa spuna autorul, si o face pentru a provoca un interes mai mare la cititor, pentru a crea intriga, dar evident straduindu-se sa nu scrie erori. Cu o ocazie ma voi uita la cartea la care te referi, sa vad care exact a fost fraza, daca afirma ambasadorul ca erau ascultati, sau doar daca modul cum textul a fost publicat sugera acest lucru, fara insa sa-l afirme cert. Sunt doar importante aceste nuante, nu?
    6. nu contestez cuvintele tale, doar caut claritate logica in expresie si intelegere a ideilor. merci de referinta la carte, mi-ai trezit interesul si o voi cauta sa o frunzaresc. Cind vad exact textul relatarii voi putea sa ma pronunt definitiv. La momentul actual, am inteles argumentul tau, si il accept.

  12. stas spune:

    @michigander

    precizarea cu privire la gradul f limitata a cunostintelor mele pe informatii/contrainformatii este una importanta din moment ce subiectul discutat trece dincolo de ri si fp. Imi dau seama ca nu stiu f multe despre domeniu si asum acest lucru ininte sa fac comentarii. Cred ca prea multa lume scrie sau vb fara sa aiba competenta necesara. Precizarea s-a referit doar la persoana mea, nu si la autorul postului.

    1.actorul care obtine informatia si actioneaza maximizand avantajele este un tip ideal in literatura de specialitate. Practicienii cum ar fi Macnamara in ”in retrospect: the tragedy and lessons of vietnam” mentioneaza o serie de factori care afecteaza calitatea deciziilor care desi s-au dorit sa maximezeze au vulnerabilizat si au slabit statul desi nu a existat lipsa de info. De exemplu macnamara remarca criza de timp (erau si alte subiecte importante, si deciziile nu au fost bine gandite), neglijarea unor informatii desi erau pe masa sau prezenta informatiilor contradictorii prezentate de servicii, departamente sau ministere care aveau agende concurente, perceptia gresita cu privire la evolutiile in regiune. Iata de ce am spus ca informatia este doar o preconditie, deaorece depinde de felul in care este procesata si operationalizata.
    2.am avut in vedere ca deseori un stat stie ca obiectul sau este monitorizata prin interceptare si se lasa intentionat ascultat pt o perioada de timp. Cam asta reiesa din relatarea lui matlock. altfel nu vad de ce americanii ar tolera aceasta situatie.
    3.ca sa eliminam dubii citat referitor la intilnirea de la ambasada (spaso-house) ”my pogovorili eshe minut 10-15. ne sledovala rezko obrivati nashu vstreciu, chotobu ne vizivati podozrenii. Mi pobesedovali ob……ciastnom sektore. Dumaiu chto eto bilo dostatocinim prikritiem dlia mikrofonov kgb, hotia oba mi govorili chto pridet v golovu.”
    4.nu diminuez din importanta activitatilor de spionaj in acea perioada si impactul informatiilor culese, doar ca confruntarea bipolara nu s-a redus doar la asta, competitia s-a desfasurat si in alte sfere care in masura mai mica sua mai mare au contribuit la incetarea razboilui rece.
    5.confirm, editori uneori pot fi foarte insistenti pe aspecte senzationale.
    6.imi asum partea mea de responsabilitate, poate nu am fost foarte explict, voi incerca sa fiu mai clar pe viitor.

  13. michigander spune:

    @ stas
    ok, se pare ca as dori sa continui/extind discutia din punctul 1. Situatiile de tipul celora despre care am vorbit nu sunt ideale, ele de fapt reprezinta mai toata suprafata setului comportametnului uman. In faptele si deciziile noastre noi tindem sau sa diminuam pierderile, sau sa ne maximizam utilitatea (sau cistigurile), ceea ce este de fapt logic echivalent. Chiar daca ne aflam in scenariu unde exista informatie incompleta, noi vom tinde sa ne optimizam comportamentul, reiesind din cele cunoscute. Evident, ca putem face greseli de analiza, sau avea perceptii care nu reflecta realitatea, insa in perceptia noastra inainte de a face mutarea, am actionat cu scopul de a ne avansa cistigurile. Ofer ceva mai multe detalii:
    Referindu-ma la teoria alegerii rationale, am dorit sa prezint reflectarea formala a acesteia in stiintele politice, care se face prin intermediul teoriei jocurilor (game theory). La momentul cind McNamara a fost secretar al apararii, o perioada care a oglindit-o in carte, aplicarea teoriei jocurilor in stiintele politice (namaivorbind de public policy) era inca la nivel incipient, si mai mult prin cercurile academice. Un avint mare aceasta a primit dupa publicarea in 1944 a cartii lui Von Neumann si Morgenstern, „Theory of Games and Economic Behaviour”, unde acestea printre altele au dezvoltat notiunea si conceptul de utilitate in sensul ca au sugerat cum sa fie calculata (compararea prin alocarea probabilitatilor p si 1-p). Deci, ceea ce spunea McNamara era pe la zorii aplicarii teoriei jocurilor in stiintele politice/evaluarea politicilor publice, iar prin 1970s au aparut un sir de lucrari care basindu-se pe contributia Neumann-Morgenstern, au avansat domeniul in continuare. Astazi daca citim literatura de specialitate, lucrurile la care te referi ca ar fi slabit statul sunt considerate si calculate in modelele existente. Printre autori care au scris mult aplicind game theory la RI/politici publice sunt G. Tsebelis, B. de Mesquita, J. Fearon, J. Morrow, S. Page, sa numesc citiva lucrarile carora le cunosc mai bine, si care sunt mai renumiti.
    Si apoi, nu trebuie sa uitam, ca in situatii de criza exista rar scenarii ideale, si actorii politici trebuie sa aleaga „raul cel mai mic”, si alegerea lor poate fi ghidata de citeva „rationalitati” – interes electoral de durata scurta sau de interes strategic, national, de durata lunga; ori interese care sunt determinate de „domestic audience costs” fata de interese determinate de viziunile institutionale-elitiste. Ultimele depind mult si de regimul politic (democratic – tinde spre reducerea audience costs, autocratic – spre satisfacerea elitelor), de mize si preferinte – adica context. Game-theorists contemporani s-au invatat sa construiasca modele care sa considere acesti factori.
    Deci, evaluarea utilitatii pentru actori aparte nu se face simplist, caci este un proces destul de comlex, care necesita cunoasterea perceptiilor actorilor care fac alegerea, puterea lor in calitate de jucator, si in final preferintelor acestora (triunghiul power, preferences, perceptions – vezi Bruce Bueno de Mesquita „Principles of International Politics”). Din punctul de vedere al McNamarei poate razboiul din Vietnam ar fi fost dezastru, insa nu trebuie sa uitam ca acesta a fost inceput de un presedinte, si sfirsit de altul, ei avind interse dar si capital politic diferite; nu trebuie sa uitam ca Departamentul apararii a sugerat o strategie de razboi, insa implementarea acesteia in teren a durat mult prea mult (a se vedea studiile RAND pe counterinsurgencies – cu referinta la cazul razboiului din Vietnam) si astfel politicienii au luat decizia sa curme razboiul pentru a diminua pierderi in bunurile care aveau prioritate pentru ei la moment (audience costs).

  14. stas spune:

    nu vad unde ne contrazicem. eu am adaugat cateva elemente din bounded rationality pt a accentua ca informatia desi importanta nu garanteaza adoptarea unei decizii cele mai optimale. si am dat exemplu lui macnamara care chiar face referinta la acele limitari (cognitive si de timp) care fac ca solutii desi gandite sa maximeze avantaje sa nu fie cele mai optimale in realitate, retrospectiv privind. din ce am vzt ai fost de acord in legatura cu informatia, criza de timp, capacitatea limitata de a intelege o situatie in complexitatea sa. insa pt corectitudine trebuie de remarcat ca se fac eforturi de a curati bounded de rationality cu ajutorul ahp, algoritmurilor si softurilor care sprijina decidenti cel putin in afaceri pt a lua dintr-un set cea mai buna decizie.

    apropo memoriile lui macnamara sunt din 95, si este foarte interesant, inainte sa devina ministru apararii, el a lucrat pt aviata americana in WWII comitetul pe control statistic care centraliza si analiza toate datele pt a eficientiza activitatea aviatiei si ulterior a facut parte din echipa care a scos ford din criza. deci putem presupune ca are nu doar cunostiinte teoretice dar si experinta practica in game theory la cel mai inalt nivel, unde greseala costa multi bani si posibil vieti omenesti.

  15. michigander spune:

    mmmm…. de acord, cu mici divergente. conceptul de bounded rationality e unul util, si incontestabil ajuta la avansarea rigorii de analiza, insa ea disconsidera idea „clasica” ca a fi rational nu inseamna a fi masina de calcul si a detine informatie pefecta, ci a actiona in scopul maximizarii utilitatii, in conditiile care afecteaza scenariul cu pricina, inclusiv presiunea timpului, informatia incompleta, „ceata viitorului” („the shadow of the future” effect), riscurile (care sunt cuantificabile) si insiguranta (uncertainty) care nu poate fi cuantificata, etc. „Clasicii” ar putea argumenta in raspuns catre de-alde Simon si Tsang, ca ei pornesc de la premise in care conceptul de rationalitate este alterat, ca ei practic inteleg notiunea „rational” gresit.
    Da, cunosc biografia lui McNamara, este o personalitate legendara, practic a schimbat toata cultura de planificare a apararii, creind un model, pe care l-au preluat toata lumea care si-a construit armate moderne. Rusii doar acum incearca sa faca pasii lui McNamara, si se ciocnesc de opozitia celor din Statul Major General, si nu prea reusesc. Dar, din biografia sa se poate conclude ca are cunostinte in analiza cantitativa (major in math, economics, MBA), dar cred ca mai mult s-a specializat pe econometrica/statistica, caci cind el a invatat si a predat game theory nu prea era dezvoltat, iar cind a devenit sef, el coordona cu lucrul analitic al subordonatilor. Si apoi, de regula, cind studiezi un set de metode, tinzi sa le dai preferinta pe parcursul vietii – desigur sunt speculatii din partea mea. M-as putea pronunta mai sigur, dupa ce as vedea cele scrise si publicate de el. Oricum, din cite cunosc el a analizat eficienta proceselor, iar teoria jocurilor mai mult atrage atentie la actori. Don’t quote me on it, I am just inferring.

  16. stas spune:

    eficienta nu doar raportata la proria performanata dar si competitorilor. in plus te eficientizez pt a prevala (razboi) sau depasi/concura cu succes cu competitori pt cota de piata (ford). vezi ce au facut, anticipez ce ar putea face si iai decizii in consecinta. deci strategic thinking.

  17. michigander spune:

    de acord – desigur cind tinzi sa-ti atingi utilitatea maximala nu o poti face daca nu consideri si oponentul sa fie rational si la fel sa depuna efort pentru a-si maximaliza cistigurile.

  18. IMB spune:

    @ michigander

    Cu intarziere, dar fac si eu cateva remarci. Atunci cand te referi la game theorists si spui ca „in faptele si deciziile noastre noi tindem sau sa diminuam pierderile, sau sa ne maximizam utilitatea (sau cistigurile), ceea ce este de fapt logic echivalent.” Am impresia ca pornesti de la ideea ca exista o simetrie intre castiguri si pierderi, ceea ce este deja de mult timp contestat: vezi ce spun cei cu prospect theory (Kahneman si Tversky).

    Iarasi in toata literatura cu game theory se pornesc de la anumite inclinatii in ceea ce priveste riscurile definite de persoana care concepe modelul. Dar unele studii arata ca de fapt anumiti hormoni determina comportamentul mai riscant, iar mie mi se pare dificild e apreciat cand unui actor (leader) ii creste nivelul hormonal si ii afecteaza calculele. :))

    Deci modelele bazate pe expected utlity sunt contestate …. si din pacate sunt imprumutate din economie, iar intre timp in economie (mai ales behavioral economics) apar alte abordari, in timp ce politologii americani raman inca la vechile modele economice. In plus modelele economice nu sunt aplicabile intotdeauna politicii, vezi de exemplu ce spun curentele heterodoxe din stiinta economica.

    @ stas
    de acord in legatura cu bounded rationality si nu numai. Mai mult exista o serie de studii despre operational codes, unde individul nu conteaza. Graham si Zelikow dau cateva exemple de tipuri de alerta in cartea lor despre criza rachetelor. Sau tot din aceeasi serie exista studii despre logic of consequences and logic of appropriateness.
    Adica teoria alegerii rationale este buna pana la un anumit punct, dar daca verificam reusitele empirice ale acesteia vedem ca nu prea au cu ce sa se laude (aluzie la Pathologies of Rational Choice de Green/Shpairo:)

  19. stas spune:

    Putin at the Russian Academy of Science ”the Soviet economy was structurally incapable of using most of the technological secrets procured through KGB industrial espionage.”

  20. michigander spune:

    @stas, da am citit chestia in rusa, vreo citeva saptamini in urma. Putin cica a dat atunci de inteles ca el insasi a participat la aceste eforturi de a „reinvigora” econonmia USSR.

    @IMB
    logic nu este echivalent, este similar: daca presupunem ca acum avem utilitate 0, apoi avansarea utilitatii in valoare pozitiva u > 0, nu este echivalent cu minimalizarea pierderilor in comparatie cu zero (ce e mai cunoscut ca minimax), unde va fi u<0 si u tinde spre 0.
    aplicarea principiului avansarii utilitatii este contestata de foarte mult timp, si de multi autori. Insa problema acestor contestari este ca a) ei nu propun nimic operational in schiimb; b) puterea de explicare a acestei metode este una din cele mai riguroasa si mai puternice metode in stiintele politice, cind avem de afacere cu date reduse; c) alternativa criticilor este intoarcerea la metode cum ar fi deductia/inductia, care de fapt nu sunt decit niste reflectari ale game theory, doar ca sunt mai putin exacte: doar de fapt cind facem o analiza "in minte", la fel de fapt analizam utilitati, etc. Game theory doar formalizeaza aceasta abordare, fiind sigura sa nu scapam din optiuni, sa le comparam mai riguros, etc.

    Cu hormonii – deja am mentionat mai sus ca aceasta este o interpretare gresita a principiilor game theory, care asigura carcasul metodologic, iar premizele pot fi oricare cercetatorul le alege, inclusiv fiind posibil sa incluzi comportamentul uman (am dat exemplul articolul lui Page&Bednar, care consider este unul excelent). La fel si cu bounded rationality – nu este o contestare, ci o perfectare a unei abordari. Tot ce spui tu si ce scriu eu in raspuns au fost deja scrise in ultimii 10 ani, mii de pagini – dar vezi punctele de mai sus. Apoi, hai sa fim seriosi, game theory intra in main-stream in stiintele politice, si este foarte influent, necatind la critica. Cum crezi, daca o metoda era gresita, ar fi putut fi posibil acest lucru? Sa nu uitam si de regula academicilor "publish or perish", si faptul ca se publica o multime de rubbish. majoritatea contestarilor acestea sunt formale, ele de fapt sau perfecteaza abordarea cu rationalitatea, sau aduc argumente ineficiente, care dau dovada ca acestea nici nu inteleg metoda, sau critica imposibilitatea de a masura exact rationalitatea, ce este de fapt "razvod po poneatiam" in stiinta, cind se spune ca uite, nu putem masura cu exactitate de 100 cifre dupa zero, deci nu este corect. E prostie, chiar daca nu poti masura cu exactitate, metoda ofera capacitati de analiza mult mai superioare care cele alternative. Aceste cuvinte le scrie cineva care cind a inceput sa studieze game theory era un oponent fervent al metodei, dar care intelegind putin cu putin, a realizat utilitatea ei. Cu cit mai mult o studiez, si mai avansat devii, cu atit mai mari iti sunt capacitatile de analiza. E opinia mea, si nu va o impun, sunt indiferent de fapt ce metode de analiza vor alege alti cercetatori – viata va arata cine e corect sau nu, (viata -> citeste cariera academica/profesionista). Cheers🙂

  21. IMB spune:

    @ michigander
    cred ca trebuie sa adresezi intrebarile tale la cei care se ocupa de behavioral economics si fac experimente. Daca comportamentul uman nu corespunde de multe ori principiilor enuntate de anumiti teoreticieni este problema teoreticienilor. IN plus sunt anumite studii din domeniul psihologiei evolutioniste (evolutionary psychology), care iarasi se bat cap in cap cu multe din ceea ce spun adeptii rational choice …

    Eu cred ca noi nu avem nevoie de dogme (ele in Moldova inca sunt multe, nu trebuie sa importam altele), ci de deschidere fata de alte metodologii. Eu prefer sa fiu multi-method, decat sa merg pana in panzele albe cu game theory (despre care am invatat si eu cate ceva si ii cunosc limitele) sau numai pe metode cantitative.

    Iar argumentul cu „viata va arata”, cred ca trebuie pus in contextul unor discutii despre sociologia cunoasterii. Daca aproape 2000 de ani doctrina geocentrica era foarte populara asta nu insemna ca era adevarata. Succesul unei metodologii sau teorii, uneori nu are nicio treaba cu adevarul. La fel si succesul in cariera personala academica, tot nu are multe cu perspectiva pe care o imbratisezi (am multi colegi care se orienteaza catre game theory sau metode cantitative, numai pentru ca stiu ca vor avea un job asigurat). De multe ori succesul depinde de networking.

  22. michigander spune:

    @IMB

    no offense intended pal, dar chestia cu tu crezi sau nu crezi este irelevanta. Poti sa-ti atrag atentia, ca intrebarile „mele” nu sunt noi, la fel ca si ale tale. Iti spun doar ca aceste discutii au fost abordate sute si mii de ori, si noi batem apa in piua. In primul rind, tu nu ai inteles punctul meu de vedere – arata mie macar un moment, unde am spus ca game theory este unica metoda buna, si restul sunt BS? Citeste atent mister, pina a face concluzii, doar de fapt ambii trecem prin o sistema de training similara si anume asta ne invata – sa invatam faptele si sa analizam atent.

    Arata-mi macar o aluzie la dogme? Oare ce am sris eu mai sus nimereste sub descrierea de dogma? pare eu oare sa fiu coplesit de gindire dogmatica? Prietene, daca te uiti inca o data, eu indic ca in stiinta politica abordarea formala este una din cele mai fructuoase, mai eficiente analitic, mai rigoroase, si mai stiintifice. Nu spun ca nu exista limitari, ele exista oriunde, si daca insisti ca ai invatat ceva game theory, atrage atentie la un moment cheie, inde evidentiez importanta preconditiilor modelului (assumptions). Poti avea o metoda de analiza formala perfecta, corecta logic, etc. dar daca ai preconditii false, atunci si rezultatul va fi „nenatural” si evident se vor trage concluzii critice. Dar metodologia nu e de vina, ci e de vine cercetatorul, care nu a fost capabil sa foloseasca metoda corect. Atrage atentia la momentul unde iti indic, ca daca multi cei care au invatat o bobita de game theory si o folosesc gresit ajung la concluzia ca nu este eficienta, sau creaza motive pentru ca oponentii sa spuna asta, aceste lucruri nu presupun ca metoda este ineficienta. Majoritatea celora care critica abordarile formale o fac a) ca nu inteleg bine metoda si isi apara ceea ce stiu; b) au invatat putin, au incercat si nu li s-a primit; c) o fac de dragul a ce eu numesc „academiceskii razvod”, adica critica de dragul criticii. Sunt domenii in stintele politice unde metode mai exacte si mai eficiente de analiza decit game theory pur si simplu nu exista la moment. Anume acest lucru eu indic. Scopul unui cercetator, oricare ar fi domeniul, este de a intelege procesele care ne inconjoara, fie de natura fizica, sociala, sau politica. Un cercetator va alege acea metoda sau constelatie de metode, care ii va permite sa ofere explicatie mai exacta despre modul cum functioneaza procesele cercetate. Anume astea trebuie sa fie criteriile de apreciere ale uni metode de analiza.

    Argumentele primului tau paragraf au fost deja raspunse mai sus, insa tu paremi-se nu ai atras atentia, posibil din motivul ca eu am prezentat argumentele mele in o maniera insuficient de clara – mea culpa. Sunt destul de bine la curent cu argumente din seria economiei behavioriste si psihologiei evolutioniste (chiar recent un add la APSR a publicat un articol foarte fainut din aceasta serie). Sunt de acord cu multe din argumentele expuse de ei, dar la fel mi-i clar ca de fapt aceste argumente nu expun slabiciunea rational choice theory, dar expun faptul ca criticii nu inteleg aceasta teorie. Intrun fel ei sunt semi-surze la argumentele RCT, inteleg o varianta redusa a acesteaia, pe care o critica, si pretind ca critica RCT. Esenta este ca omul incearca sa obtina maximul posibil pentru sine, reiesind din necesitatile sale si din conditiile sale, si comportamentul uman anume indica acest lucur; ca Pavlic Morozov a sarit pe ambrazura a facuto pentru ca aceasta fapta reprezenta o anumita utilitatea emotionala (valori, etc.) pe care la moment el a apreciat-o ca fiind cea mai necesara. E exemplu ridicol sa-ti arat ca RCT are o putere de explicatie si aici. Daca ai de ales intrwe doua lucruri, vei alege cel care pentru tine are o valoare/necesitate mai mare. Si mai important, datorita matematicii, multe aceste comportamente pot fi cuantificate (set theory, fuzzy theory, arrow’s theorem, etc. ). Adica, obtinem o exactitate mai mare, decit daca am folosit alte metode.

    Succesul unei metodologii nu are UNEORI nici o treaba cu adevarul, dar intro societate relative avansata stiintific, anume ca are. Nu este potrivita comparatia ta cu doctrina geocentrica (cind stiinta ca atare nu exista), caci astazi stiinta a avansat mult mai mult, astfel incit putem demonstra si observa multe lucruri care ne anuta in testarile metodologice. Succesul depinde de networking doar partial, dar in special depinde de cercetator, si de capacitatile sale academice si intelectuale. Spune-mi cit de mare a fost networking tipei de la Indiana, politolog, care a cistigat recent premiul nobil? Nu a fost mai sofisticat decit a celor de la harvard, stanford sau alte universitati, dar anume lucrarea ei a fost apreciata. Evident, oricare premiu are un aspect de subiectivitate, dar faptul este ca premiul, indiferent de acest fapt, este un criteriu de masura a succesului.

    Poti sa crezi ca sunt gresit, si nu exclud posibilitatea ca sunt, imi cer scuze anticiapt daca e cazul, dar am ajuns sa banuiesc ca ai o intelegere partiala despre oportunitatile oferite de GT. Sunt si eu critic fata de teoria data, si des intru in dezbateri cu profesorii, dar daca initial contestam metoda, ultimul semestru am contestat aplicarea ei in majoritatea cazurilor. No harm intended, sper sa nu fi atins nici o coarda sensibila.

  23. IMB spune:

    hm …. tu ai spus asa: „E opinia mea, si nu va o impun, sunt indiferent de fapt ce metode de analiza vor alege alti cercetatori – viata va arata cine e corect sau nu, (viata -> citeste cariera academica/profesionista).” Asta mie mi se pare ca suna a dogma deja.

    Mi se pare ca este o neintelegere la mijloc. Eu nu am criticat, ci am facut referire la teorii alternative, din pacate acestea au fost interpretate drept critici, pentru a se ajunge la argumente ad hominem …

    Pai daca nu este relevant ce cred eu, ce sens mai are sa discutam?

  24. IMB spune:

    „Majoritatea celora care critica abordarile formale o fac a) ca nu inteleg bine metoda si isi apara ceea ce stiu; b) au invatat putin, au incercat si nu li s-a primit; c) o fac de dragul a ce eu numesc “academiceskii razvod”, adica critica de dragul criticii.” – din ceea ce spui s-ar parea ca abordarile formale sunt de necriticat/in afara criticii🙂

    Cartea la care am facut referire de Green/Shapiro este scrisa de doua persoane care mie mi se pare ca stiu despre ce vorbesc, adica vin din domeniul formal. Deci exista si persoane, care inteleg despre ce este vorba, dar pur si simplu „do not buy that”, cred ca nu ar trebui exclusa aceasta posibilitate.

    „Sunt de acord cu multe din argumentele expuse de ei, dar la fel mi-i clar ca de fapt aceste argumente nu expun slabiciunea rational choice theory, dar expun faptul ca criticii nu inteleg aceasta teorie.” – Cum esti de acord cu argumentele, daca cei care le folosesc nu inteleg Rational Choice Theory?
    In domeniile la care m-am referit (behav. econ. si evol. psych.) se insista mai mult pe experimente si tocmai la partea empirica (acele assumptions pe care le pomenesti) RAT are probleme, pentru ca experimentele arata ca acele assumptions nu sunt intotdeauna realiste. Dar ca model teoretic noi putem bineinteles sa admiram mult si bine RAT, numai ca teoriile trebuie sa fie useful/utile.

    In legatura cu teoria geocentrica, iti recomand cartea lui Thomas Kuhn despre Structura Revolutiilor Stiintifice si schimbarea paradigmelor. si mai multe despre truth as consensus.

    Cred ca in discutia noastra amestecam anumite probleme ce tin de ontologie cu cele epistemologice. Din punctul meu de vedere problemele RAT sunt mai mari la partea ontologica, dar eu nu am negat ca aceasta teorie poate explica anumite fenomene mai bine decat alte teorii. Problema este ca de multe ori exista explicatii structural-economice, bazate pe gender, pe sentimente/emotii (spre ex. nationalismul), unde individul conteaza mai putin si RAt este inaplicabil.

    „am ajuns sa banuiesc ca ai o intelegere partiala despre oportunitatile oferite de GT” –

    de unde ai ajuns la aceasta concluzie? In remarcile mele, m-am referit mai mult la conceptul de rationalitate, iar de GT am zis numai ca multa lume se orienteaza intr-acolo din oportunism, pentru ca este foarte popular in SUA. Din contra am spus ca personal sunt multi-method, intr-un post mai sus. In GT, recomand manualele lui McCarty and Meirowitz si cel al lui Osborne pentru politologi, plus ce a scris James Morrow la acest subiect. In plus sunt cateva articole de Ferejohn relevante. Bineinteles ca nu sunt expert, dar cum ai scris si tu mai sus „oare pentru a discuta ceva logic si argumentat este necesar sa fii neaparat expert?” Cred ca din aceste texte se poate intelege clar ce ofera GT.

  25. michigander spune:

    @IMB
    🙂
    „Pai daca nu este relevant ce cred eu, ce sens mai are sa discutam?” – point maid and taken🙂. Hai sa fiu mai explicit – cind am scris ca nu conteaza ce crezi sau nu crezi de fapt am facut referinta nu la faptul ca nu ma intereseaza ce crezi, dar ca m-am asteptat la un diferit model de argumentare din partea ta. De exemplu, in loc sa scrii sa ma uit la opinia celor cu teoria psihologiei evolutioniste, care este un mod superficial de a argumenta, si de fapt nu indica practic nimic, as fi asteptat sa imi spui de ce anume crezi ca RCT este gresita, in ce conditii, cum anume psihologia evolutionista completeaza aceste goluri (de ce ea explica mai bine comportamentul uman in realitate decit o face RCT, etc.). In opinia mea este insuficient sa spui doar – uite la teoria X, care critica insuficientele teoriei Y, din care motiv mi se pare ca teoria Y este slaba; in schimb ai putea construi un argument mult mai serios analizind teoriile conform detaliilor expuse mai sus. Nu crezi? Adica, analitic, nu are sens sa expui teorii alternative,pentru ca modul cum le expui nu le face alternative (nu analizez in esenta cum anume si in ce cazuri ele sunt mai optimale), ele operational si metodologic nu ofera alternative, ci doar critica RCT, atit.

    Sa spunem, ca eu am alta intelegere asupra ce ar fi o dogma, si ceea ce tu ai citat, in opinima mea nu suna drept o dogma.

    Din cele ce spun nu reese ca abordarile formale sunt in afara criticii, nu cunosc sa existe o teorie ideala si care ar acapara totul, dar reese ca criticile existente a RCT sunt slabe, neconvingatoare, si denota intelegerea slaba a abordarii formale. Shapiro si Green (m-am uitat la biografiile lor, am citit cite ceva ce scriu) nu par a fi game theorists, cu toate ca scriu mult cu abordari cantitative. In cartea la care te referi, conform descrierii, ei indica ca modul cum se foloseste RCT in explicarea collective action problem are probleme. Este o carte destul de veche (1996), si nu am auzit sa fi facut mare valuri… nu ca e argument puternic acesta, dar vezi ca daca nu e nici fum, apoi de unde foc?
    „the much-heralded achievements of rational choice theory are in fact deeply suspect” se scrie despre carte si ca „Green and Shapiro offer numerous suggestions as to how rational choice propositions might be reformulated as parts of testable hypotheses for the study of politics.” – in modul cum eu inteleg stiinta, exista mecanismul teoretico-metodologic, care este de fapt ca un instrument, un fel de mashina de farimat poama, si exista assumptions, hypotheses, propositions, etc. ,care de fapt sunt poama, pe care o turnam in mashina care o farima si o face la output un product diferit. Corecteaza-ma daca ma gresesc, dar am impresia ca Green si Shapiro nu critica si arata deficientele mashinii, dar ale poamei, ei spun, poate ar fi bine sa turnam bobite patrate, sau octagonale, etc. De fapt, poama este la discretia celuia care foloseste masina, caci daca torni in loc de poama rosii, apoi primesti nu material pentru must/vin, dar suc de rosii. Sper ca imi fac clar punctul de vedere aici.

    De aici, mergem mai departe in ce ai scris: sunt de acord cu multe argumente a celora ce critica RCT, in contextul explicatiilor de mai sus. Ei critica cazuri cind RCT s-a aplicat folosind rosii, insistind ca masina a dat must la output. De fapt ei critica nu RCT, dar modul cum aceasta se aplica. Mai este inca un punct foarte important – oricare teorie are o capacitate de explicare superioara altora in anumite conditii, adica sa spunem in limitele unor sub-seturi de cazuri. Este ridicol sa critici o teorie folosind argumentul ca teoria nu acopera absolut toate seturile de cazuri – deja daca ea stabil explica unele situatii, este o teorie eficienta si utila.

    Merci de recomandarea lecturii de Kuhn, citim si noi astfel de lucruri🙂. Daca as aborda subiectul cum o faci tu, as putea sa iti dau o lista covirsitoare de literatura, care indica ca Kuhn are multe erori in expunerea ideilor la care faci referinta, dar totusi cred ca abordarea lui Kuhn este mai utila ca criticile, din simplu motiv ca criticile rar ofera alternative mai eficiente.

    Ontologie/epistemologie: pai, nu sunt de acord, ca individul putin conteaza la capitolul gender, sau nationalism, sau alte cazuri pe care le-ai putea oferi ca exemplu. Din literatura mai cunoscuta, Hantington ofera o explicatie care imi trezete rezonanta despre nationalism – ca indivizii tind sa se adune in grupuri, si pentru coeziunea grupului tind sa se divizeze in „ei” si „noi”, in antropologie si sociologie mai sunt explicatii asemanatoare, dar aceasta nu exclude de loc importanta individului, caci cu avansarea modernizarii, cresterea tolerantei, cresterea sentimentului de securitate (adica schimbarea modului de gindire al individului), nationalismul devine mult mai slab si mai putin important ca instrument analitic. De fapt, tind sa gindesc ca oricare proces care implica indivizi, ar oferi un mediu de analiza unde RCT ar putea oferi explicatii utile. Si pentru a fi inteles corect, nu spun ca RCT este ideala, si autotputernica, dar tind sa fiu de opinia ca din sirul de alternative, in anumite probleme politice, ea tinde sa ofere abordari operationale net superioare dupa eficienta si capacitatea de explicare.

    Abordarea multi-metodologica imi apeleaza mult si mie, de fapt sunt de acord cu tine ca aceasta este calea de urmat, pentru un cercetator/analist eficient. De fapt, in ultimul paragraf ai un punct puternic, caci eu in comentariile mele am tins sa neglijez ceva linia de separare intre RCT si GT. Point taken, totusi cred ca am fost clar despre modul cum vad RCT si criticile in adresa sa.

    Nici unul din noi nu e expert, si nu am indicat ca daca nu esti expert, apoi nu poti sa discuti logic ceva – tu scoti cuvintele mele din context. Doar m-am referit la ideea ca posibil, multa din critica existenta asupra unor teorii, vine de la faptul ca criticii nu prea inteleg complet de suficient, ce sunt aceste teorii, cum si in ce cazuri pot fi aplicate. Toti gresim la acest capitol, deci nu vad motiv de indignare – nu gresesc doar cei care nu incearca. O concluzie: oricare teorie/abordare analitica ofera raspunsuri in cazul unui set de probleme, dar nu raspunsuri universale. Un cercetator va utiliza o teorie in cazurile unde ea este net superioara fata de altele, si va altera teoriile in dependenta de problema analizata. Nu are sens de criticat o teorie precum ca ea nu este universala… pentru a-i extinde area de aplicare, ea va trebui sa fie adaptata.

    Din experienta mea destul de mica, am ajuns la concluzia ca in stiintele politica abordarile formale ofera capabilitati de analiza de o rigoare si exactitate mai ridicate, ca RCT nu are alternativa in multe probleme, si ca se comit multe erori in aplicarea multor teorii. Nu stiu, daca concluzia data poate servi drept un fundament pentru construirea unui consens🙂.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s