Estul Europei: chiar conteaza…?

Intr-un post recent, Nicu Popescu incearca sa taie un pic din elanul celor care se vor « vaicari » (in MD) de posibila desfiintare a postului de Reprezentant special al UE in Moldova si Caucazul de Sud. In contrast cu opinia generala ca aceasta miscare ar constitui un semnal negativ pentru Moldova si Caucazul de Sud, Nicu sustine ca desfiintarea acestor posturi si preluarea functiilor lor de catre ambasadorii UE este un pas « normal », care era de asteptat (in contextul Tratatului de la Lisabona) si chiar « dezirabil ». Nu as vrea sa ma pronunt asupra « dezirabilitatii » unei eventuale schimbari, caci daca pentru Moldova lucrurile sint relativ clare, pentru Caucazul de Sud situatia e mai complicata… Oricum, chiar si asa, exista aspecte pozitive (coerenta institutional-functionala; augmentarea resurselor pentru ‘conflict-resolution/management etc.) cit si aspecte nu tocmai pozitive (un RSUE se bucura de o mai mare mobilitate, contacte cu diferiti actori si capacitate de a face lobby la Bruxelles ; RSUE este concentrat pe conflicte si deci are capacitate sporita de a actiona in caz de criza etc.)

Totusi, ce vreau sa punctez in acest post e felul in care Catherine Ashton a adus la cunostinta publicului aceasta initiativa, ceea ce vadeste, cel putin, o indiferenta clara fata de cum Moldova si tarile Caucazului de Sud vor inghiti stirea respectiva. Ideea este ca UE se face responsabila de « vaicarelile » care au urmat (aici si aici) si vor urma.

In primul rind, stirea vine exact inainte de summitul UE-Rusia, lucru ce nu poate fi trecut usor cu vederea. Ashton nu s-a sinchisit prea mult de posibilele reactiile/speculatiile in special ale est-europenilor la ipotetica legatura dintre aceste doua avenimente. E greu de crezut ca in pragul summitului aceasta nu a fost un mesaj adresat Rusiei, altminteri ce rost e sa sa dai apa la moara criticilor UE, (mai ales tinind cont de valoarea care se atribuie RSUE)?!  Insa ce se urmarea prin acest mesaj nu este clar… posibil e un mesaj ce ar vrea sa resusciteze bine-cunoscuta Russia-first approach… sau, posibil e un semnal ce ar urmari sa fie interpretaretat ca o cedare in fata Rusiei in scopul ca aceasta sa vada anumite « beneficii » si sa-si mai limiteze unele pretentii in alte domenii, cum ar fi cel al vizelor de ex. (comasarea posturilor RSUE si cu cel al sefilor misiunilor UE este o evolutie normala in contextul Tratatului de la Lisabona. Daca oricum la asta se va ajunge, nu e chiar lipsit de logica sa prezinti stirea in ambalaj de cadou) Posibil sa nu am dreptate, insa oricum, acest moment e prea important ca sa fie doar o simpla chestiune din domeniul birocratiei…

In al doilea rind, propunerea nu a fost discutata si nici mentionata in cadrul intilnirii Parteneriatului Estic din 24 mai in Polonia. Dezirabil era sa li se explice « esticilor » care e situatia, si ideal era daca Ashton venea in persoana sa clarifice lucrurile.

Si, in al treilea rind, felul in care s-a explicat viitoarea schimbare lasa mult de dorit. Ashton preciza ceva de genul ca vor fi lichidate posturile indepartate geografic… pai cum poate Moldova sau Georgia de ex. sa reactioneze altfel decit « vaicarindu-se » cind li se spune ca ele sint mai indepartate decit Asia Centrala sau regiunea marilor lacuri din Africa?…   Raspunsul este evident.

Acum dna Ashton si staff-ul ei se arata nedumeriti de reactia tarilor vizate si incearca sa le asigure ca totul e ok si ca UE nu isi va schimba politica fata de acestea. Pai nu era mai lesne sa se fi evitat o astfel de situatie? Daca chiar contam pentru Bruxelles, cum se explica faptul ca nu s-au asteptat la asa reactii?…



About octavian rusu

Université Toulouse 1 - Capitole
Acest articol a fost publicat în Politica externa a UE, Rusia. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Estul Europei: chiar conteaza…?

  1. Michigander spune:

    De fapt, cu toate ca argumentarile lui Nicu sunt logice, am fost si eu putin sceptic, anume considerind unele momente pe care le atingi in post. Nu pare a fi o coincidenta ca responsabila de politica externa a UE face public asa propuneri chiar inainte de summitul UE-Russia. Cu toate ca, in apararea euro-entuziastilor ca Nicu, daca Ashton facea public propunerea data dupa summit, ar fi fost obiectii precum ca UE realizeaza promisiunile date Rusiei in timpul summit-ului. Adica situatia nu este chiar atit de clara, si pentru a face o analiza mai riguroasa, este nevoie de mai multa informatie.

    Si totusi, nu (repet, nu) consider ca lichidarea oficiului RSUE in Moldova e o mare catastrofa. Mizsei s-a discredita personal si oficiul sau atit de mult pe timpul activitatii sale in Moldova, servind ca un fel de lobby communist la Bruxel, si criticind eforturile societatii civile, indemnind organismele europene sa colaboreze cu guvernul comunist si nu cu societatea civila, incit plecarea sa nu o pot primi decit cu bucurie. Problema cu reprezentanti speciali este ca oficiul si mandatul acestora sunt prea mult susceptibili catre personalitatea si agenda personala a reprezentantului, si mai putin fata de mecanismele institutionale ale organizatiei pe care o reprezinta.

    Din cauza ca acesta doreste sa arate rezultate, pentru a-si promova cariera, individul face des pasi care discrediteaza mandatul, dar promoveaza „valoarea” personala a sa in fata sefilor. Toate lunch-urile lui Mizsei cu Tcaciuk si altii de teapa lui, urmate de rapoarte catre Bruxel oferind idei care promovau agenda PCRM, si argumentau politicile anti-romane ale fostei guvernari comuniste (ca ungur Mizsej nu prea suferea Bucurestiul), apoi dupa 7 aprilie sustinind interpretarile comuniste ale protestelor, m-au facut sa ma gindesc mai bine cine este Mizsei. Posibil articolele care in perioada numirii sale in Moldova il acuzau pe Mizsei de furt de fonduri pe timpul servicilui acestuia la UNDP-ul de la Moscova, ar putea fi aproape de adevar. Oricum, Mizsei a dus lipsa de integritate in timpul exercitarii functiei sale, si a adus Moldovei si democratizarii acesteia mai multe daune decit folos. Adio Mizsei, sunt bucuros ca pleci.

  2. Octav spune:

    Nicu incearca sa nuanteze contextul, insa nu pina la capat… desigur, argumentarea e logica si sint de acord ca e normal ca lucrurile sa evolueze anume asa. Insa, daca redam mai bine contextul, este firesc sa ne intrebam daca aceste „vaicareli” nu sint oarecum indreptatite.
    In ceea ce priveste timpul ales pentru a face publica propunerea, posibil ca s-ar fi gasit voci critice si in cazul daca se anunta dupa summit-ul UE-Rusia, dar, daca se lucra mai deschis cu „partenerii estici” (diferite surse insista asupra faptului ca totul s-a tinut in secret) si daca se incerca convingerea acestora ca anume asa trebuia sa se intimple, (nu argmente de genul ca unii is mai apropiati, altii mai indepartati…), nimeni nu s-ar fi vaicarit, or, in asta rezita puterea UE – persuasiunea.
    Cit despre plecarea (eventuala) a lui Mizsei, de fapt era vorba de postul sau.. el e doar asa, victima colaterala🙂

  3. IMB spune:

    @ Octav
    Inteleg ca, de fapt, criticile sunt directionate nu catre Mizsei sau postul lui, ci catre modul in care s-a aflat despre aceste modificari. Din cate am inteles a fost o scurgere de informatii, adica poate ca Ashton planifica sa se mai consulte cu vecinii (nitel otpimism nu strica). Atunci cand spui ca puterea UE rezida in persuasiune, nu stiu daca se aplica in relatiile cu Md. Mai mult MD incearca sa convinga UE de diverse chestii.

    Mie mi se pare ca se face mare tam-tam pe chestia asta. Dar din cate stiu acesti reprezentanti speciali nu sunt numiti aleatoriu. Anumite state au anumite interese regionale si chiar citeam recent ca pentru ca Franta ar fi avut anumite interese in nu stiu ce parte a Africii, Reprezentantul Special a devenit un francez. Asa ca nu m-as mira ca Mizsei sa fi reprezentat interesele maghiare in MD. NU prea stim multe despre cum s-a ajuns la decizia de a trimite un RSUE in RM, dar exista o serie de indicii care arata ca UNgaria a fost foarte activa in RM pentru a combate influenta Romaniei (vezi Centrul Comun de Vize, primul sef al EUBAM, parteneriatul strategic cu Ungaria incheiat de PCRM). Bineinteles aceasta este doar o ipoteza de lucru. Tot ipoteza de lucru poate fi si ideea ca alte state europene sa fi presat pentru desfiintarea acestor posturi si s-ar putea sa-l regasim pe Mizsei in noul serviciu diplomatic al UE. Din ceea ce spune Socor rezulta ca ideea de a desfiinte cele doua posturi a venit din cadrul Foreign Office. Oricum vreau doar sa mentionez ceea nu se prea zice prin presa si anume ca mandatele tuturor reprezentantilor speciali expira pe 31 august 2010. Si in lipsa unor decizii in acest sens este pre-matur sa ne pronuntam, cine stie ce reforme pun la cale britanicii (care apropo au avut si ei programe interesante prin DFID privind solutionarea conflictelor). Mai pot sa adaug doar ca V. Socor si K. Mizsei se cunosc personal si atunci cand citim comnetariul lui Socor sa interpretam si prin prisma acetei prietenii cele scrise.

    Reactia exagerata in Georgia si Moldova, probabil seamana cu ceea ce Hill numea inca prin anii ’90 intr-un articol „expectations-capabilities gap” referindu-se la asteptarile exagerate fata de UE si capacitatile militare reduse ale acesteia.

    Iata si reactii ce tin de Caucazul de Sud, privind desfiintarea postului de Reprezentant Special: http://cria-online.org/CU_-_file_-_article_-_sid_-_93.html

  4. IMB spune:

    tot interesant (cumva nu eram la curent) ca mr. Mizsei avea paptru birouri: http://www.consilium.europa.eu/showPage.aspx?id=1309&lang=EN

  5. Octav spune:

    IMB, merci de linkuri, citisem articolul lui Jackson.. in mare parte sint de acord, arata bine aspectele negative, dc le putem spune asa, pentru tarile din Caucaz. Cit despre persuasiune, il luasem drept antonim pentru coercitie, desigur, am simplificat lucrurile🙂 Despre reactia exagerata, pai acestea in oarecare masura isi are sursa in valoarea atribuita RSUE-lui. Se facea mare tam-tam cind au fost create aceste posturi, fiind considerate drept dovata ca UE ii pasa, ca se implica etc. Acum, cind vine asa, fara consultari prealabile (desi s-ar putea sa gresesc ca vad realitatea mai mult din ceea ce da presa), normal ca reactia nu este placuta gusturilor rafinate de la Bruxelles. De aici si intrebarea mea, pai daca le pasa de „estici”, inseamna ca ii cunosc cit de cit… trebuiau sa stie ca asteptarile sint mari si orice schimbare poate provoca nedumeriri, nemultumiri, deceptii… „vaicarelile” sint indreptatite.

  6. michigander spune:

    sunt de acord cu IMB, referitor la orientarea criticilor. De fapt, am tinut sa postez o concretizare, dar mi-a scapat din vedere. In o discutie cu un tovaras, mai recent, acesta mi-a atras atentia destul de abil, ca nu conteaza cum Miszei si-a exercitat functia, dar faptul ca exista institutul RS, care isi avea aspectele sale benefice pentru Moldova, si oferea un nivel de avertizare in UE catre problema transnistreana mai mare. Deci, daca in urma schimbarilor subiectul negocierilor pe problema transnistreana vor primi o atentie/profil mai mic, atunci lichidarea oficiului evident va fi in detriment.

    Observatia IMB asupra modului cum s-a anuntat noutatea lichidarii RS mi se pare ceva nou in discutia asupra problemei. Cred ca exista un aspect important in acest fapt. Personal, insa, fiind un sustinator al ideii ca un actor mai puternic mereu isi joaca cartile in limitele paradigmei realiste, nu am fost uimit, si nici nu m-am asteptat ca UE sa se consulte cu partenerii sai de la rasarit. Apoi, Ashton e britanica, iar britii niciodata nu au avut respect fata de nimeni in Europa de Est mai mici ca Rusia – sunt ramasitele gindirii imperiale🙂.

  7. Octav spune:

    … si nici de rusi nu prea mare, cum spunea Putin, „mozgi im nado meneat’ a ne nashu constitutziu”🙂

  8. IMB spune:

    Poate o adaugire la comentariul meu anterior. In comparatie cu precedentul RSUE in Moldova (A. de J. Szeged) mi se pare ca Mizsei a fost mult mai activ (oricare a fost agenda sa), adica cel putin prin faptul ca vorbea rusa a castigat simpatia transnistrenilor.

    De acord ca prin acest post conflictul era mai vizibil la Bruxelles, dar asta oricum nu a ajutat mult la soltionarea lui. In alta ordine de idei mi se pare ca RSUE ar fi trebuit sa participe la neg. in formatul 5+2. Odata cu desfiintarea acestui post probabil Comisia va participa in acest format, posibil prin Seful Delegatiei CE.

    Mai este cineva la curent, cand a avut loc ultima runda de negocieri?

  9. IMB spune:

    Tot legat de RSUE sa nu uitam contextul in care a fost luata decizia. Ucraina trecuse prin rev. oranj, UE a trimis EUBAM, exista Planul Iuscenco, tot pe atunci s-a deschis si Delegatia CE. Adica in acei doi-trei ani a existat o implicare mai mare a UE in Moldova, mai ales pentru ca venea extinderea din 2007.

  10. valentri spune:

    Ceea de ce s-a ocupat Delegaţia UE în RM pînă la acest moment s-a axat mai mult de agenda internă (legată de implementarea reformelor agreate conform angajamentelor din Planul RM+UE şi alte documente programatice asumate la nivel de ţară, precum şi monitorizarea asistenţei tehnice şi financiare oferite de Comisie în susţinerea agendei de dezvoltare sau promovarea anumitor iniţiative prevăzute de Bruxelles în RM).
    Delegaţia Comisiei Europene nu are nici expertiza necesară şi nici personalul suficient abilitat necesar să preia ceea de ce s-a ocupat RSUE.
    Să vedem ce scot şi ce pun. E cert faptul că nici Calman Miszei n-a făcut mare treabă. Şi pînă acum îmi aduc aminte de discursurile penibile de la televizor din timpul protestelor din 7 aprilie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s