Rusia: mai spre Vest

Cu siguranta ca noul val de sanctiuni (al 4-lea din decembrie ‘06) impotriva Iranului proaspat adoptate in CS al ONU nu reprezinta o catastrofa pentru aceasta tara. Chiar Putin recent a reiterat idea ca acestea, per ansamblu, sint ineficiente, unii chiar gasind momente de satisfactie pentru Teheran… Insa, pe de alta parte, trebuie tinut cont ca acestea sint cele mai serioase sanctiuni impotriva Iranului (de care nu s-a bucurat deloc) de pina acum si, pina pe la mijlocul lunii mai, un mare semn de intrebare atirna asupra disponibilitatii Rusiei si Chinei de a le face pe plac Statelor Unite (unii analisti fiind circumspecti fata de acordul Moscovei pina in ajunul votarii rezolutiei). Deci, votul Rusiei constituie inca un moment (semnificativ) pozitiv in politica externa ruseasca fata de Occident si, in particular, fata de SUA. Daca acceptam aceasta idee, intrebarea care s-ar impune aici este: cum se explica aceasta deschidere fata de SUA, tara cu care Rusia era gata sa intre intr-un nou razboi rece acum aproape doi ani ? Elemente de raspuns la aceasta intrebare gasim in recentul articol, The reset has begun, al directorului centrului Carnegie de la Moscova, Dimitri Trenin,  articol pe marginea caruia am sa insir niste comentarii.  Trenin, pe linga schimbarea atitudinii Moscovei in dosarul iranian, mai noteaza citeva momente pozitive : defilarea trupelor NATO in Piata Rosie (de fapt nu e vorba de trupe NATO, ci de membrii coalitiei antihitleriste, NATO nu exista la acea vreme), ameliorarea relatiilor cu Polonia (schimbarea atitudinii fata de Katyn’), rezolvarea problemelor teritoriale cu Norvegia, schimbarea tonului fata de SUA, prioritizarea relatiilor cu UE si SUA (lista poate fi extinsa : cooperarea pe Afganistan, suspendarea delivrarii sistemelor S-300 Iranului si, mai problematic, renuntarea la instalarea rachetelor tactice Iskander in Kaliningrad si Noul START). Insa, votarea sanctiunilor impotriva Iranului, e considerat momentul esential pentru ceea ce apare ca o Rusie mai blinda.

Trenin explica aceasta schimbare in politica externa ruseasca prin patru factori: 1. Criza Georgiana; 2. Criza economica; 3; factorul Obama; si 4. Ascensiunea Chinei.

Am sa incerc sa arunc o privire critica asupra acestei argumentari incepind cu primul argument – criza georgiana.

1. The Georgia war demonstrated how quickly relations with the United States could deteriorate, almost to the point of reviving the Cold War, leaving Russia isolated and in a generally weak position.

Acest moment este cel mai problematic in argumentarea lui Trenin. Putin probabil ca razboiul ar fi demonstrat ceva de genul asta, ba dimpotriva. SUA s-a limitat la bavardaj si la citeva nave cu ajutor umanitar; NATO, cum spunea si Krauthammer, a meunat; iar UE, prin Sarkozy, nu a ratat ocazia sa joace un rol diferit de cel american si sa arate ca are pondere in afacerile de securitate in Europa. Felul in care a reactionat Vestul la criza georgiana, i-a facut pe multi sa speculeze asupra faptului ca mesajul slab dat Rusiei ar putea fi interpretat drept unda verde pentru ulterioarele sale aventuri… Pentru rusi, si multi in Europa occidentala, razboiul a reprezentat insa cimitirul lumii unipolare si, desigur, o demonstratie univoca ca este foarte periculos sa te joci cu chibritele in paiele rusilor … Dupa citeva luni lucrurile s-a calmat si probleme majore precum Iran sau Afganistan au revenit in prim-plan. Cu siguranta, razboiul a scos la iveala unele slabiciuni ale Rusiei, insa in acelasi timp, a demonstrat ca Rusia este o putere deloc de neglijat in r.i. si mai ales in asa-zisul spatiu post-sovietic. Daca e sa facem o legatura de cauzalitate intre criza georgiana si ceea ce urmarim acum in politica externa rusa, atunci putem spune ca Rusia a devenit ceva mai constructiva datorita faptului ca si-a atins anumite obiective in Caucazul de Sud, cum ar fi blocarea aderarii Georgiei la NATO pentru o perspectiva indelungata, punerea sub semnul intrebarii a securitatii proiectului Nabucco, apropierea Azerbaijanului fata de Moscova, etc.

2. The economic crisis destroyed illusions of sustained energy-fueled growth and the hubris that went with it. […] The country’s backwardness vis-a-vis not only the West, but also some of the emerging powers drives home the need to modernize Russia’s technological base. But where is the money for that?

Da, raspunsul e: in Occident. Problema e ca nici in Occident situatiea nu e usoara… In general, felul in care Trenin vorbeste despre criza economica, creaza impresia ca numai Rusia sufera de pe urma acesteia. De aici si vulnerabilitatea argumentului trei – factorul Obama.

3. Obama administration, by having reset U.S. foreign policy, removed the principal irritants in Russian-Western relations — the prospect of NATO enlargement to Ukraine and Georgia, close relations with Georgian President Mikheil Saakashvili and plans for deploying elements of a strategic missile defense system in Central Europe. Obama also showed genuine respect and openness to Russia.

Intr-adevar, factorul Obama este unul de prima importanta, dar aici trebuie sa deschidem parantezele. Bine, Obama a facut ce a facut, insa ce garantie este ca in scurt timp nu va reveni asupra deciziilor sale? Ce garantie este ca dupa plecarea sa nu se va reveni la precedenta politica a SUA fata de Rusia? Aici rusii au nevoie de anumite fundamente, garantii, daca vreti, caci pasii de deschidere fata de SUA comporta nu numai avantaje, dar si costuri care ar putea sa creeze anumite probleme Rusiei pe viitor (de ex. costuri geopolitice: Iranul posibil isi va intensifica relatiile cu Caucazul de Sud si Asia Centrala creind probleme pt Moscova, Armenia este dependenta de Iran, mai este si Azerbaijanul etc. deci, nu e bine sa inrautatesti relatiile cu Iranul). Deci, cita siguranta este ca actual linie in politica SUA fata de Rusia se va mentine? Am sa incerc sa raspund prin citeva ipoteze. 1) Aici este anume efectul crizei de care Trenin vorbeste numai in legatura cu Rusia. Or criza este globala… Dar mai este ceva pe linga criza, caci criza ar putea fi in citiva ani depasita si totul sa revina la normalitate… aici mai e vorba de declinul relativ al puterii SUA in sistemul international. Se poate mult discuta despre declinism. De fapt nu e vorba de un declin rapid, SUA nu se transforma peste noapte din putere globala in una regionala. E vorba de un trend general efectele caruia vor deveni evidente in viitorul deceniu… iar acest  trend e acutizat de criza economica. (criza si declinul SUA le putem privi la pachet). 2) In contextul acestei perspective de declin a SUA (si UE), provocarea principala pentru SUA vine din China. China ar putea deveni primul pretendent la detronarea superputerii americane. Iar asta face din Rusia un potential aliat al SUA si al UE pe termen lung, marindu-i astfel marja de manevra fata de Occident si China. Deci, Rusia are niste fundamente pe care sa-si bazeze cursul sau exterior.

4. as China has become more confident and assertive, its shadow over Russia has grown longer and thicker.

Factorul China cred ca mai bine se integreaza in argumentul precedend decit sa fie considerat un factor aparte. Doar China e in crestere nu de un an sau doi… Cu atit mai mult ca, China va deveni o problema reala, daca va deveni, in primul rind pentru Taiwan si aliatii sai americani…

About octavian rusu

Université Toulouse 1 - Capitole
Acest articol a fost publicat în Georgia, politica externa a SUA, Rusia și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Rusia: mai spre Vest

  1. michigander spune:

    Dragut post – multe detalii interesante. Chiar mi-a facut placere sa recitesc „NATO meauna”🙂. De fapt, in opinia mea Trenin se transforma pas cu pas intrun avocat al politicilor Kremlinului – unul din cei mai abili si eficienti, pentru ca cunoaste foarte bine ce strune, atinse fiind, ofera o „muzica” de argumente acceptabile in Occident. In suportul frazei date pot aduce anume slabiciunea argumentelor sale, care de fapt sunt false (in afara de 3,4), in o masura mai mica sau mai mare. In retorica, exista variate procedee, cum sa promovezi o agenda si sa suni convingator, cel putin formal – unul este asa numita „podmena poneatii” in rusa. Nu stiu daca in romana acest lucru se traduce de cei ce predau retorica „schimbarea sensurilor”, insa fapt este ca se ia un eveniment cu anumite repercusiuni si efecte, si se ofera evenimentul intro lumina noua, cu noi explicatii, pretinzind ca evenimentul are de fapt un alt set de repercusiuni si efecte, si iata de ce noul argument in jurul evenimentul descris este cel adevarat. Ceva foarte similar fac cam toti „politologii” rusi – scoala comunista de propaganda nu e usor sa o scoti din stilul de argumentare. K. Kokoshin, presedintele comitetului pentru politica externa a Dumei ruse de stat a scris in nr. 2 anul curent a ziarului „Russia in Global Affairs” un articol cu folosirea acestui procedeu de retorica, unde are niste argumente care te dau la pamint – el insista asupra necesitatii implementarii „initiativei lui Medvedev”. Poate scriu ceva desprea aceasta in zilele urmatoare.

    De fapt, revenind direct la Trenin, oficialii rusi au scris recent ca S-300 vor fi furnizate Iranului conform planului, la fel ei au spus ca statia atomo-electrica de la Busher va fi data in curind in exploatare (potential pentru a mai indulci pastila votului rus la CS), au blocat de fapt acele sanctiuni din rezolutie care ar fi fost mai dureroase pentru regim, si au facut sanctiile curente mai mult un gest politic, decit un instrument eficient de politica externa. Gesturile politice nu opresc acapararea armei nucleare insa. De fapt, acordul rusilor de a sustine SUA in rezolutia ONU pe sanctii contra Iran e mai curind o razbunare si un semnal de avertizare catre Teheran, pentru ca au refuzat rusilor sa le ofere contractul de imbogatire a uranului, si in schimb s-a adresat Turciei si Braziliei. Fapt cert, ambele aceste tari au votat contra sanctiilor. Un expert de rangul lui Trenin nu putea sa nu cunoasca aceste lucruri, si deci, modul cum el a prezentat votul rusilor pentru sanctiuni, fara a intra in detalii, indica ca el este incadrat in eforturi de promovare a imaginii Rusiei (de e ok, el e cetatean rus), dar in detrimentul obiectivitatii, ba chiar demonstrind un comportament urit, caci foloseste procedee de retorica si propaganda pentru a mutila realitatea, a schilodi faptele, etc.

    Sunt de acord cu autorul postului ca factorul Chinei este important, totusi aditional consider ca criza economica si-a jucat rolul, si Rusia este nevoita sa fie mai „moale” in relatiile sale cu Occidentul, cu atit mai mult ca doreste sa promoveze un sir de initiative pe securitate europeana, care nu sunt posibile fara sustinerea UE. Rusii incep sa aiba probleme de acoperire a bugetului de stat, refuza sau ingheata intiative de dezvoltare/procurare a armamentelor pentru fortele sale armate, s-au refuzat de la reforma armatei care este foarte costisitoare. Exista presiuni sociale destul de simtitoare, care pun la testare autoritatile si legitimitatea acestora, caci criza a lasat milioane fara job, astfel incit suportul societatii pentru Kremlin este in decadere. Evident, Moscova nu isi poate permite „saber-rattling” si aroganta pe care o avea catre Occident mai recent. Vor avea nevoie de imprumuturi, caci se apropie alegerile si va fi nevoie de finante sa mentine un nivel anumit al programelor sociale. Deci criza economica si-a avut impactul, si poate ca asupra Rusiei in o masura mai mare, caci a fost atit o lovitura de imagine a regimului in fata cetatenilor sai, cit si o demonstrare ca economia Rusiei este in o borta mare si adinca, sistemic bolnava si inca „sovietica” si incapabila de a se recupera si dezvolta decit daca un proces de modernizare este desfasurat in Rusia. Cam asta, mai pe scurt. Si, as mai adauga ca cazul concret al sanctiilor este in mare masura explicat de dorinta Rusiei de a oferi Iranului o lectie. Posibil ar fi util in acest context sa discutam intrun post aparte eficienta sanctiunilor in calitate de instrument al politicii externe, posibil astazi mai tirziu voi posta citeva idei.

  2. Octav spune:

    Merci🙂 Desigur, Trenin a scos in fata anumite momente pozitive si a uitat de unele nu prea placute cum ar fi, vinderea armamentelor si echipamentelor militare Venezuelei, relatiile economice, militare etc. cu America Latina despre care Medvedev spunea recent in Brazilia ca daca „cuiva” aceasta nu ii place, „nam na ato naplevat’, „ratacirea” submarinelor rusesti linga coastele SUA in vara anului trecut etc., etc. Insa, in linii mari, in ceea ce priveste sanctiunile contra Iranului, consider ca este vorba de o schimbare… Ahmadinejad acum face spume la gura si acuza Rusia, dar in special China, ca joaca sub muzica americanilor.
    Despre S-300, sistemele astea demult trebuiau sa fie in posesia iranienilor, iar rusii tot trag de timp. Dupa votarea sanctiunilor, se spune ca acestea nu vor afecta livrarea S-300, si nu ca acestea vor fi livrate. Apropo, informatie proaspata (nu stiu cit de veridica este), Rusia cica ar fi „inghetat” livrarea de S-300 (http://french.news.cn/monde/2010-06/10/c_13343897.htm). Si ar fi de inteles acest fapt, caci cel mai probal scenariu va fi un atac israelian inainte ca Iranul sa intre in posesia rachetelor, caci dupa, deja va fi prea tirziu. Rusii insa vor sa evite „marea tragedie” iraniana, deci nu ar fi rational sa arunce scintei in aceasta zona atit de usor inflamabila🙂 In privinta Busherului, pai aceasta nu reprezinta nicio amenintare, rusii controleaza tot procesul, si, odata construita centrala, iranienii devin dependenti de combustibilul rusesc si toate tehnologiile. Inlocuirea acestora este destul de periculoasa. In privinta razbunarii\lectiei rusilor, posibil a fost si asta. Insa rusii tot nu au interesul ca programul nuclear iranian sa depaseasca aria civila, iar pentru asta e necesar maxima cooperare si deschidere. In caz contrar, apar intrebari… Plus la asta, este imposibil sa faci fata presiunilor Occidentului… mai ales pe timp de criza. Asupra imprumuturilor, de acord, insa Rusia nu se va arunca in ‘gura lupului’. Putin recent spunea ca trebuie sa fie sinceri cu cetatenii (adica sa mai taie din programele sociale); in viziunea lui, cind vine vorba de imprumuturi, „cu rusii mereu se negociaza in termeni de suveranitate” (in stilul: va dam bani, voi nu faceti taraboi in Caucaz). Si, inca ceva, rusii mereu trec prin criza, iar aceste crize nu totdeauna au reflectat un comportament docil din partea lor…
    Asteptam posturi😉

  3. Octav spune:

    despre S-300, toti asteapta „ukazul” lui Medvedev, http://www.vesti.ru/videos?vid=280141&p=1&sort=1&sub_sort=0&cid=1
    ria novosti spune mai multe, http://fr.rian.ru/world/20100611/186885124.html
    Parisul o ia inainte si felicita Rusia pt inghetarea vinzarii de S-300: „Le porte-parole de l’Elysée a souligné que le président français avait salué le soutien russe aux sanctions contre l’Iran et le gel de la livraison de missiles antiaériens S-300 à Téhéran.”, http://fr.rian.ru/world/20100611/186886579.html

  4. IMB spune:

    Din cate vad pe americani i-a ingrijorat si nemultumit extrem de mult comportamentul Turciei: http://www.nytimes.com/2010/06/12/world/europe/12nato.html?hp Probabil multa lume in Turcia a fost nemultumita de reactia (cam lipsa) a SUA in privinta incidentului cu flotila. Deci Turcia a administrat o lectie SUA?

    Pentru a evalua sanctiunile impotriva Iranului cred ca este nevoie sa aruncam o privire asupra structurii economiei iraniene.

    In legatura cu Krauthammer m-a amuzat recenta lui aparitie la un post tv american, unde spunea ca in Gaza nu este nicio catastrofa umanitara si ca palestinienii nu au nevoie de ajutoare umanitare.🙂

    „ameliorarea relatiilor cu Polonia” – dupa caderea avionului nu am vazut semne de ameliorare. Dar poate din perspectiva ruseasca asa pare🙂

    „Factorul Obama”- Obama are nevoie de Rusia pentru strategia SUA in Afganistan, mi se pare ca am discutat pe acest subiect. Iar votul din Consiliul de Securitate a Rusiei poate ca a fost negociat in schimbul anumitor concesii din partea SUA (putem numai sa ghicim).

  5. IMB spune:

    @ Octav
    Am inteles ca in SUA criza a fost depasita. Deci exista un decalaj in timp in ceea ce priveste depasirea crizei in diverse parti ale lumii. In SUA, problema care a ramas este somajul in crestere. Dar economistii americani sustin ca ce a fost mai rau a trecut. Este adevarat ca economistii americani nu s-au grabit sa recunoasca in 2008 ca a venit recesiunea si ca printre ei exista o diversitate de pareri.

    In ceea ce priveste relatia SUA-Rusia am impresia ca Obama are sanse mari sa ramana la Casa Alba inca patru ani (deocamdata la orizont nu se intrevede niciun contra-candidat republican mai popular).

    • Octav spune:

      In privinta crizei, aceasta nu a fost depasita ci, asa cum remarci, „economistii americani sustin ca ce a fost mai rau a trecut”… insa vine inca un val din Europa, iar faptul ca Soros joaca impotriva euro spune ceva in acest sens… mult depinde de cum va evolua situatia in UE.

      Despre viitorul lui Obama la Casa Alba, ar fi bine sa fie asa. Dar sa ne amintim cit de incert devenise totul atunci cind jocul parea deja cistigat de Obama. am in vedere cresterea popularitatii lui MaCain in august 2008…

  6. valentri spune:

    Foarte interesantă poziţionare a Turciei pe problema Iranului şi pe Israel.
    De fapt, după cum s-a relatat şi mai sus se pare că asistăm la un shift al politicii externe turceşti şi mă întreb dacă aceasta nu reprezintă un şantaj la adresa UE şi SUA.
    În primul caz – Turcia încearcă să forţeze mîna UE pe chestiunea negocierilor de aderare.
    În cel de-al doilea, recunoaşterea de către Congres al genocidului poporului armean a dezamăgit şi în acelaşi timp a scos în evidenţă interese vădit economice (importul de gaz din Iran şi alte resurse, accesul la pieţele de desfacere în ţările arabe) cît şi ambiţii de nivel regional şi al rolului său crescînd (încercările Turciei de a-şi normaliza relaţiile cu ţările vecine şi activizarea pe frontul conflictului israelo+palestinian).

  7. Octav spune:

    Iata cum se vede schimbarea in policica externa ruseasca din orientul indepartat, Janus-faced Russia hiding its snarls from the West

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s