Georgia + Iran = ?

Sfirsitul lunii mai a marcat inceputul unei noi faze, neasteptate, in politica externa a Georgiei. Politica acesteia de „hard bandwagoning”, pe care Saakashvili si-a asumat-o in decursul ultimilor ani, si care a dus la tragicul razboi din august ’08, devine, aparent, mai balansata odata cu „noua etapa” in relatiile dintre Georgia si Iran.

Imbunatatirea acestor relatii ar consta din:  anularea regimului de vize, construirea de catre Iran a unei hidrocentrale in Georgia, cooperare in domeniul mass-media, deschiderea unui consulat iranian la Batumi, crearea unei comisii economice si, desigur, relatii diplomatice destul de intense care ar putea culmina chiar cu vizita lui Ahmadinejad la Tbilisi.

Trei argumente principale sunt invocate pentru explicarea acestei noi faze a relatiilor dintre Tbilisi si Teheran: 1) dorinta de a dezamorsa relatiile tensionate dintre Occident si Iran (alaturindu-se in acest sens altor puteri precum Turcia); 2) incearcare de a umple „vacuumul de securitate” creat de „de-prioritizarea” Caucazului de Sud in contextul ameliorarii relatiilor ruso-americane; 3) reactie fata de politica lui Obama care neglijeaza Georgia, respectiv, o incercare de a atrage atentia Washingtonului.

Am sa incerc in continuare sa vad cita greuate au aceste argumente… Dau citeva citate pentru primul argument. Intr-un articol recent din Newsweek, Owen Matthews il citeaza pe Alexander Rondeli care considera ca:

„a lot of the reason behind its engagement with Iran is to try to defuse the confrontation between Washington and Tehran, because that animosity gives Russia (whose vote in the Security Council Obama badly needs) so much leverage over Washington—something that frightens Georgia. But at the same time, Tbilisi is clearly hedging its bets by making new friends in the region—even if they are no friends of America’s”.

Aceeasi opinie o impartaseste si Vlad Socor (Eurasia Daily Monitor), insa mai adauga la aceasta : „Georgia feels that it cannot afford to bear the impact of economic sanctions on Iran. Georgia’s successful development, interrupted by the global economic crisis, would suffer another setback from sanctions on Iran, let alone a possible military confrontation. The impact (unlike the recent economic crisis) could extend well beyond the duration of a business cycle. In this situation, Georgia is drawing closer to regional power Turkey, sharing Ankara’s goal to defuse the situation through engagement with Tehran.”

Laudabila aceasta vointa a Georgiei. Reiese ca in sfirsit, Tbilisi poate actiona rational atunci cind partenerul/aliatul lor, SUA, se indreapta spre prapastie… Insa oare nu e prea intirziata aceasta reactie? Confruntarea cu Iranul nu dateaza de ieri, iar administratia Obama a incercat sa resolve problema prin “engagement”, poate in acel context era mai potrivit pentru Georgia sa-si intensifice eforturile pe directia Teheran? Deci, acum cind chiar Rusia si China se aliniaza in mare parte conduitei occidentale, Georgia are pretentia sa contribuie la dezamorsarea tensiunilor prin engagement, serios ? E ca si cum ai incerca sa opresti un tren bagindu-i bete in roate… nu numai ca e ridicol, dar betele pot sari inapoi si lovi in frunte🙂 Apoi, ce autoritate are Georgia ca sa pretinda la acest rol? Socor spune ca Georgia incearca sa contribuie rezolvarea problemei din ianuarie :

„Vashadze’s little-noticed, one-day working visit to Tehran in January was a precursor to this latest development. Meeting with Ahmadinejad, Mottaki, and Parliamentary Chairman, Ali Larijani, on that visit, Vashadze had urged Iran to abide by the non-proliferation treaty so as to benefit from nuclear energy for peaceful purposes. Similarly, Vashadze spoke of the need for confidence-building between Iran and its critics”.

Curios lucru, imi si inchipui cum e privita de iranieni aceasta postura/ambitie a Georgiei. Stiam ca Georgia se vrea a fi un fel de Dubai al Caucazului, nu stiam ca aceasta se vede un fel de a 4-a Roma…🙂

Argumentul „Iran-contrabalanta pt Rusia” si putere ce ar umple „vacuumul de securitate”, deloc surprinzator, a prins bine in Middle East Online, care scrie: „Nervous about being forgotten by the West almost two years after its war with Russia, Georgia is boosting ties with Iran and Turkey to counter Moscow’s influence in the Caucasus.” Owen Matthews scrie la fel in articolul citat mai sus din Newsweek: „Tbilisi [is] feeling awfully isolated. No surprise, then, that Saakashvili has been reaching out to his neighbors in an effort to shore up support in the region„. La fel scrie si Socor (in articolul citat):  „the second-worst [scenario] is US prioritization of Russia and corresponding de-prioritization of the South Caucasus, resulting in a security vacuum there.”

Poate fi insa Iranul contrabalanta la influenta ruseasca in regiune? Poate acesta umple „vacuumul de securitate”? Mai degraba Iranul ar umple „vacuumul” de insecuritate. Cred ca Iranul are suficiente probleme de securitate ca sa mai poata raspunde si la necesitatile de securitate georgiene. Desigur, Iranul poate crea anumite „neplaceri” Moscovei. Insa evolutia in jurul Iranului joaca in defavoarea acestuia, iar un scenariu scenariu militar nu este exclus, eventual un atac preventiv israelian. Sa ne imaginam cam cu ce s-ar alege Georgia in cazul inaspririi sanctiunilor contra Iranului sau chiar a declansarii unui razboi ?! In orice caz, Georgia ar juca destul de irational ca sa incerce sa inlocuiasca SUA prin Iran si sa complice relatiile cu aceasta la fel ca si cu UE, aliindu-se puterii perdante. Ce poate sa fie mai rau decit sa ai Rusia impotriva ta ? Poate doar sa ai Rusia, SUA si UE impotriva ta… Si in fine, dinamizarea relatiilor, macar si simbolice, dintre Tbilisi si Teheran, faciliteaza incercarile Moscovei de a izola si discredita guvernarea georgiana (democratica) in fata Occidentului.

In privinta celui de-al treilea argument, Tsotne Bakuria scrie pentru National Interest:

„Observers in Washington believe Saakashvili’s purpose is to demand attention. It’s no coincidence that Tehran and Tbilisi have turned to each other just as Russia is making concessions to the United States on the Iranian nuclear issue… The cozying up of Georgia and Iran is a disproportionate reaction and a personal slap to Obama, which should be troubling to the Georgian people. In doing so, Saakashvili has painted himself into a lonely corner. Is visa-free travel and free trade between Georgia and Iran worth the price?”

Daca Georgia urmareste sa atraga atentia SUA si UE prin apropierea fata de Iran, aceasta este o incercare sortita esecului. Nu e o idee stralucita sa balansezi spre Iran in momentul cind marea parte a eforturilor occidentale sint indreptate spre rezolvarea chestiunii iraniene… Georgia nu e in pozitia Rusiei si nici chiar a vecinului sau, Azerbaijan, sa faca piruiete geopolitice… Aceasta incercare nu va face decit sa irite SUA, nimic mai mult…

Si aici momentul cel mai interesant. Iata ce spune Saakashvili in privinta relatiilor cu Teheranul: „As far as political relations are concerned, it depends on many international factors. In general we do not want to have bad relations with anyone; we are not self-murderers. We’ll do everything that is rational”. Si inca un aspect foarte curios.. nu am observat nicio reactie critica din partea Washingtonului in aceasta privinta… Oare chiar pe nimeni acolo nu deranjeaza ca Georgia democratica si-mai-nu-stiu-cum.. face din ochi „dusmanului” SUA? Nimeni nu e deranjat ca aceasta ar reprezenta „o palma pentru Obama”?…

Impresia mea este ca interesul economic joaca un rol important pentru Georgia, si ca apropierea georgiano-iraniana nu este nici „balance of power”, nici reactie personala la „neglijenta” lui Obama etc… Nu este exclus ca apropierea de Iran sa fie de fapt si in interesul SUA. Saakashvili nu este un sinucigas, o comfirma faptul ca se afla inca la putere… Pe scurt, Iranul se simte frustrat de alinierea (partiala) conduitei rusesti la politica occidentala… Cu siguranta ca Teheranul va incerca sa raspunda intr-o oarecare masura Moscovei, iar Georgia ii ofera o ocazie potrivita sa o faca. Acest fapt cu la sigur nu o sa provoace multumire la Moscova, ceea ce implica cresterea neincrederii fata de Teheran si, respectiv, contribuie la cooperarea cu actorii occidentali in dosarul Iranian, pe de o parte, si la scaderea influentei Rusiei in regiune, pe de alta parte.

Posibil sa nu am dreptate aici, dar, insusi faptul ca SUA nu da niciun semn de deranj, suscita cel putin nedumerire…

About octavian rusu

Université Toulouse 1 - Capitole
Acest articol a fost publicat în Georgia, politica externa a SUA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s