VORONIN, ARMATA NATIONALA SI TRAGEDIA CLASEI POLITICE AUTOHTONE

Voronin si tragedia comunelor

Nu am scris despre viata politica din Moldova o perioada cam lunga, motivele evidente fiind programul incarcat de studii si alte obligatii pe care le are un student doctorand la o universitate in SUA. Din intimplare, insa, am ascultat o scurta declaratie dupa care am decis sa las toate balta si sa scriu un raspuns. Aceasta este declaratia din 25 februarie curent care m-a inspirat, si apartine ea fostului presedinte al Republicii Moldova, actualului presedinte al PCRM, – Vladimir Voronin:

„Deci este si aceasta intentie si ea poate fi desfasurata si mai pe larg de exemplu, ca sa fie dezarmata Republica Moldova sa nu mai avem Armata Nationala sa fie inlocuite cu alte trupe, de mentinere a pacii din interiorul tarii. Da pentru ce? Pentru ca din toate punctele de vedere aceasta Armata Nationala a nostra care noi o avem astazi este inutila. Ea nu are nici o pondere, nici o greutate politica… nu duce. Numai unica… ca ca simbol. Da ca simbol ca sa cheltuim anual in jurul la 200 mln. lei e prea scump simbolul acesta. Mai multa ca atita, ea mai prezinta si ca un fel de…. cum „razdrazhitel'” se numeste pe moldovneste? Da, factor de a irita Transnistria, pentru ca Transnistria azi dupa capacitatile ei, armata din Transnistria… ea este de opt ori mai puternica ca Armata Nationala. Si noi daca vrem sa reunificam tara, trebuie sa trecem la pasi hotaritori si in aceste probleme.”

Nu intentionez sa analizez gramatica si stilul declaratiei, caci nu sunt persoana competenta sa o fac. Insa ma consider ceva competent sa analizez sensul si consecintele ideii de a desfiinta Armata Nationala, in caz ca Guvernul decide sa implementeze un sir de politici publice pentru a realiza aceasta propunere. Inainte de a oferi un set de argumente care sa explice sensul unei armate pentru un stat suveran, vreau sa atrag atentia la insasi declaratia lui Vladimir Voronin. In alte circumstante aceasta declaratie foarte probabill nu ar fi trezit nici un interes. Totusi ea merita atentie datorita faptului ca a fost rostita de o persoana publica influenta, care a condus RM pe parcursul a opt ani, si care este liderul celei mai numeroase fractiuni parlamentare.

De la bun inceput, se vede clar ca Vladimir Voronin are o ideie destul de vaga despre subiect, caci nu stie clar cu ce sa inlocuiasca Armata Nationala. Orice institutie in stat are o menire si realizeaza anumite functii. Daca V.Voronin doreste inlocuirea Armatei Nationale, atunci crede ca mentinerea cel putin a unora din functiile acestei structuri sunt necesare statului. Totusi, el propune inlocuirea AN cu o structura foarte vaga, pe care el o numeste „trupe de mentinere a pacii in interiorul tarii”. Ce functie va indeplini aceasta si ce saricini este capabila ea sa indeplineasca pe care Armata Nationala nu le poate realiza? De ce se crede ca finantarea acestei noi structuri va fi mai eftina pentru stat? De ce ea si nu, de exemplu, trupe ingineresti pentru ajutor in caz de calamitati naturale? Din ce considerente se propune desfiintarea Armatei Nationale pe motiv ca e costisitoare intretinerea acesteia, pe cind bugetul pentru mentinerea structurilor care asigura securitatea interna (politia, paza de stat, etc.) este de multe ori mai mare decit cel pentru aparare? Acest fapt creaza impresia ca V.Voronin considera populatia Republicii Moldova drept un dusman mult mai periculos pentru securitatea RM decit amenintarile de ordin extern sau cele la adresa integritatii sale teritoriale, si de fapt el sustine mentinerea si consolidarea unui stat politienesc. Armata la fel, este un instrument pe care politicienii nu l-ar putea folosi contra populatiei, din motivul ca militarilor in cadrul instruirii li se insufla ca armata protejeaza poporul si este destinata pentru apararea contra dusmanului extern, iar ordinele care contrazic Constitutiei nu trebuie indeplinite.

Voronin insista ca Armata Nationala este inutila si reprezinta doar un simbol. Voi adresa detaliat aceste ginduri putin mai jos. Vreau sa atrag atentia la alte argumente, la care Voronin apeleaza in suportul ideii inaintate, pentru a arata cit de putin justificate sunt ele. Voronin indica cheltuieli de 200 mln. lei pe an pentru armata, fapt care, in opinia sa, este prea scump pentru sustinerea „simbolului”. De fapt, Moldova cheltuie pentru armata sa circa 0.55% din PIB, ceea ce prezinta cea mai joasa rata de finantare a armatei raportata la venitul statului, in tot spatiul post-sovietic. Si aceasta are loc in pofida faptului ca Moldova se confrunta cu un conflict secesionist, si are stationate pe teritoriul sau contrar vointei sale trupe straine.

Apoi, Voronin argumenteaza necesitatea lichidarii Armatei Nationale prin faptul ca ea cica „ar irita” conducerea de la Tiraspol, recunoscind de fapt ca ultimii intretin o armata de opt ori mai puternica. Pe linga faptul lipsei totale de logica a acestui argument, nu este clar de ce Voronin, reprezentind o buna parte a alegatorilor Republicii Moldova in Parlament, promoveaza interesele administratiei de la Tiraspol. Si un nonsens si mai mare il reprezinta incercarea de a insista ca daca lichidam Armata Nationala vom reusi sa „reunificam tara”. Mai jos voi prezenta un sir de argumente care explica motivele de ce alte state mentin armate. La fel, apelind la cercetarile foarte vaste pe problema negocierilor partilor la conflict, voi argumenta ca de fapt propunerea lui Voronin va crea piedici foarte mari in calea reintegrarii Republicii Moldova.

De ce un stat are nevoie de armata?

Exista un vast volum de cercetari care au examinat procesul de formare a statului modern in Europa si alte parti ale lumii. Majoritatea absoluta a acestora acorda armatei un rol important in formarea si consolidarea statului. Samuel Finer, Charles Tilly, Bruce Porter, Karen Rasler si William Thompson, Michael Desch, Janice Thompson, Michael Mann, si Jeffrey Herbst sunt doar citiva autori influenti printre cei multi care au facut referinta la rolul armatei in formarea statului, confirmind, intentionat sau ba, celebra teza a lui Max Weber despre necesitatea stabilirii monopolului legitim al statului asupra proliferarii violentei pe teritoriul sau. Logica acestei idei este simpla – imediat cum pe teritoriul controlat de stat apare o forta capabila sa contesteze monopolul legitim al statului la violenta fizica, ne trezim cu un conflict separatist, o insurgenta armata, sau haos criminal. Sunt capabile oare structurile de mentinere a ordinii publice sa protejeze acest monopol al statului? Raspuns la intrebare l-am primit la inceputul anilor 1990, cind dupa ce politia a esuat catastrofic in realizarea acestei functii, statul a inceput rapid crearea fortelor armate proprii. Scepticii vor incerca sa-mi riposteze ca armata la fel nu a reusit sa dezarmeze structurile paramilitare conduse de administratia de la Tiraspol, ori, cum a insistat Voronin, ca oricum avem forte armate mult mai slabe decit toti actorii ce ne inconjoara.

Drept raspuns, voi scoate in evidenta inca o functie importanta a armatei – cea de descurajare a agresiunii militare. Exista evidenta empirica convingatoare care indica faptul ca o forta inferioara din punct de vedere al capacitatilor militare poate descuraja o agresiune armata, daca invadatorul realizeaza ca agresiunea va fi prea costisitoare. Prin aceasta se poate explica caracterul de „razdrazhitel'”, care in opinia lui Voronin il are Armata Nationala in opinia celor de la Tiraspol (si Moscova). Factorul descurajarii agresiunii a devenit in special important in lumea moderna, cind cuceririle de teritorii practic nu mai servesc drept scop al agresiunii armate. Invaziile militare se fac cu scopul schimbarii guvernului tarii invadate, si/sau politicilor interne si externe ale acesteia. Adica, argumentele precum ca nu putem fi tinta unei agresiuni armate sunt nefondate – chiar daca nimeni nu ne doreste teritoriul, multi ar dori controlul asupra politicilor tarii. La fel, nu este neaparat sa fim invadati din exterior, caci un agresor ar putea finanta o insurgenta interna, cum s-a intimplat deja dupa destramarea Uniunii Sovietice. O alta tendinta moderna este inlocuirea scopului principal al razboiului de reducere a capacitatilor militare a inamicului (attrition of forces), printrun alt scop de reducere a vointei de resistenta (attrition of resolve). Adica, existenta unei armate, chiar mult mai mica si inferioara in comparatie cu fortele unui potential agresor, semnifica un sir de probleme pentru acesta. Mai intii de toate, existenta fortelor militare indica potentiala rezistenta armata din partea tarii-tinta, si deci va duce la jertve omenesti, care vor amplifica reactia negativa a comunitatii internationale, si vor mari probabilitatea unei interventii din partea comunitatii internationale pentru restabilirea status quo-ului. Apoi, rezistenta armata chiar slaba semnifica costuri nu doar politice, ci militare si economice pentru un invadator. Avem multe exemple in fata ochilor, cind forte inferioare, folosind tactica de gerila, au generat costuri enorme pentru armate cu mult superioare. Deci, lipsa unei forte armate de fapt va invita agresiune externa, caci in cazul in care exista divergente intre doi actori, invazia poate fi solutia cea mai eftina, anume in acel caz cind potentiala jertva nu are o armata si deci nu este capabila sa opuna orice rezistenta. Deci daca Voronin considera ca avem o armata incapabila sa reziste agresiunii externe sau a separatistilor de la Tiraspol, o solutie ar fi revizuirea strategiei si doctrinei de aparare, trecerea de la aparare esalonata de tip sovietic, la cea care utilizeaza tactica de gerila, reducerea costurilor pentru securitatea interna in favoarea maririi celor de aparare, etc.

O a treia functie importanta a armatei consta in consolidarea loialitatii populatiei fata de stat si edificarea nationalismului civic. Aceasta functie a armatei a fost observata pe parcursul istoriei, cind Franta, Germania, SUA si altele au folosit institutia armatei pentru promovarea nationalismului. Oare si-a mentinut armata aceasta functie si in lumea contemporana? Evident ca da, caci este o structura care recruteaza in masa tinerii in perioada maturizarii psihologice a acestora, si ii educa timp de un an si jumatate in spiritul valorilor patriotice. Argumentele despre eficienta sau ineficienta acestui proces in Moldova sunt irelevante, caci conteaza potentialul pe care il are armata in acest sens. Si acest fapt este foarte important pentru o tara in tranzitie precum este Moldova, care continue sa se confrunte cu necesitatea consolidarii loialitatii cetatenilor sai fata de stat. Deci daca ne dorim sa avem un stat suveran, exista si necesitatea de a cultiva loialitatea tinerilor cetateni fata de acest stat. In realitate, foarte multi tineri vorbitori de limba rusa au inceput a vorbi romana in armata, unde instructiunile si regulamentele sunt in romana. Nu exclud ca ar putea fi exceptii si exista unitati (la Balti sau Cahul) unde comandantii ar putea folosi limba rusa la conducerea cu trupele. La fel, este un element care poate fi controlat si deci trebuie sa consideram anume potentialul armatei in acest sens si nu practici separate.

La fel, Armata Nationala este o structura unica in cadrul sistemului institutiilor statale ale RM. Este o structura in gatinta permanenta de a indeplini un spectru de sarcini foarte larg, are o disciplina eficienta, instruire specializata, si are resurse accesibile permanent. Nu in zadar, conducerea tarii indiferent de partidul de guvernare, a folosit de nenumarate ori resursele Armatei Nationale pentru a adresa situatii de criza cum ar fi calamitatile naturale. Acestea au fost mereu de proportii mult mai mari, pentru ca structurile abilitate sau organele administratiei publice locale sa le poata face fata. Deci armata joaca rolul acelui colac de salvare, sau a unui airbag de protectie in caz de crize, cind toate alte incercari au esuat.

Nu in ultimul rind, armata contribuie la sporirea unui alt element al puterii unui stat – imaginea internationala. Factorul imaginii este atit de important in politica internationala incit este imposibil de ignorat. Un stat cu o imagine buna va atrage mai multa cooperare, va fi capabil sa incheie acorduri suferind costuri mai mici, va insufla mai multa incredere partenerilor internationali, etc. Ar fi dificil de gasit o alta institutie in stat, care a contribuit mai mult la promovarea imaginii pozitive a Republicii Moldova peste hotare decit Armata Nationala. Incepind cu anul 1994, contingente militare ale RM au participat la variate exercitii de menitere a pacii si solutionare a situatiilor de criza organizate de statele-membre ale NATO si Programului „Parteneriat pentru Pace”, care includ de fapt toate tarile UE dar si cele din spatiul post-sovietic. Militarii moldoveni la fel au obtinut distinctii si aprecieri inalte servind in comandamente internationale, in misiuni de mentinere a pacii ONU si in misiuni de cimp ale OSCE. Cineva ar putea argumenta ca si corpul diplomatic moldovenesc la fel a contribuit la cresterea imaginii internaitonale a RM, insa nu trebuie sa uitam si faptul ca acest corp diplomatic, din motivul numirilor ambasadorilor dupa criterii politice si nu dupa competenta, a mai si daunat imaginii tarii.

Drept raspuns la alte critici, este important sa intelegem, ca forte de pacificare au un antrenament si echipare specifica operatiunilor de mentinere a pacii, si nu sunt capabile sa execute un sir larg de misiuni, inclusiv cea de descurajare a agresiunii externe. Insasi psihologia ostasilor pacificatori este construita spre a evita confruntarea armata, pentru a controla violenta. Pe cind fortele militare instruite pentru apararea integritatii teritoriale ale unei tari sunt un instrument complet diferit, care nu poate fi substituit de pacificatori. Astfel, sugestia lui V.Voronin de a inlocui armata cu forte de pacificare nu solutioneaza problema invocata de acesta.

In final, a fi o tara neutra nu inseamna a fi scutit de pericolul la adresa suveranitatii si integritatii teritoriale. De fapt, istoria ne ofera mai multe exemple cind tarile neutre au fost agresate, decit cind li s-a respectat neutralitatea, in special cind acestea nu erau capabile sa-si protejeze acest statut. Astfel, invocarea neutralitatii in suportul desfiintarii armatei este lipsita de temei si sens.

Declaratia lui Voronin scoate in evidenta o problema mult mai mare pentru Republica Moldova, decit pare la prima vedere. Este vorba de promovarea de catre clasa politica moldoveneasca a unor politici publice ineficiente, fara examinarea relevantei si capacitatii acestora de a solutiona problemele declarate. De fapt, folosirea argumentelor fara sens si logica indica nivelul de competenta a clasei politice dar si a consilierilor si functionarilor care ii asista in generarea a astfel de idei. Sau, un lucru nu mai putin grav, ne sugereaza ca politicienii nu se conduc in deciziile lor de sfaturile consilierilor competenti. Iar un astfel de comportament, cind politicienii se considera experti in toate domeniile, este unul falimentar, dupa cum a aratat inclusiv si experienta Uniunii Sovietice.

Acest articol a fost publicat în conflicte separatiste, ineficienta institutionala, investigatii, nationbuilding, neutralitate, PCRM-ism, polemici, Politica interna, suveranitate politica și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la VORONIN, ARMATA NATIONALA SI TRAGEDIA CLASEI POLITICE AUTOHTONE

  1. Octav spune:

    „melodia” asta o aud de prin 2007…
    „factor de a irita Transnistria”?… da’ transnistria asta ce-i?! :)) intrebare retorica…
    ar fi o oarecare logica in ceea ce spune Voronin dc ar fi vorba de o oarecare ‘dilema de securitate’ intre Chisinau si Tiraspol, insa nu e cazul…
    si aici as vrea sa mai adaug un argument la cele spuse in post, lichidarea AN nu va avea niciun efect pozitiv pt conflictul transnistrean din simplu considerent k Tiraspolul (adica Moscova) nu se „apara” de „invazia” moldoveneasca, ci de fortele/extinderea NATO…
    ..Armata Nationala, da, este un simbol, un simbol al suveranitatii, iar pentru suveranitate trebu de platit

  2. michigander spune:

    Vezi care e treaba – concluzia despre AN ca un „simbol” pe care ai facut-o este o concluzie pe care Voronin o accepta. Este de fapt o concluzie a omului de rind, care percepe doar superficial mechanismele care conecteaza cauzal existenta unei armate si existenta unui stat. Daca de citit atent mesajul meu, eu indic ca „simbolizmul” este factorul minor, si ca exista motive obiective din care cauza un stat are nevoie de armata, evident premizele fiind ca un stat doreste sa-si consolideze independenta, suveranitatea si integritatea teritoriala.
    Pentru a explica aceasta idee fac referinta la literatura vasta despre aparitia si consolidarea statului modern. In special Herbst cu lucrarile sale despre statalitatea in Africa este foarte sugestiv. El trage paralele intre consolidarea statalitatii in Europa, si aparitia statului modern in Africa, sugerind mecanizme cauzale concrete, la care m-am referit in post.
    La fel, functia de descurajare (deterrence) se bazeaza pe un volum mare de literatura, iar insasi termenul a aparut in contextul confruntarii nucleare intre US si URSS. Totusi momentul de descurajare are aplicari mai largi astazi, si accentul se pune pe ridicarea costului potentiei invazii, pentru a descuraja aceasta invazie – evident, ca conditia pentru ca deterrence sa fie efficienta este de a face clare costurile ridicate catre potentialul oponent, si ca depind de „rationalitatea” oponentului. Adica, exista pericolul existentei unei difficultati caracteristice negocierilor strategice: problemei de informatie incompleta, pe care tara-tinta trebuie sa o solutioneze prin strategii de semnalare. „Rationamentul” potentialilor actori la fel se poate demonstrat in termenii capacitatii lor de a aprecia costuri mai inalte ale agresiunii si existenta unor solutii mai eftine care exclud agresiunea. In conditiile IR contemporane, si considerind potentialele surse de amenintari la adresa MD, este posibil sa acceptam existenta conditiei „rationamentului” oponentilor. Deci, chiar daca ezitam sa le acceptam, aceasta nu neaga capacitatea unor forte inferioare de a fi factor descurajator eficient in principiu – ci doar solicita atentia ridicata asupra procesului de construire a strategiei de descurajare (strategii si tactici exacte). Adica, descurajarea lucreaza, depinde cum o construim, si asta e ce ne intereseaza referitor la rolul armatei. Descurajarea a functionat bine in 2008 cind a oprit ofensiva Rusiei catre capitala Georgiei, caci aceasta ar fi impus costuri prea mari in comparatie cu cistigurile posibile (despre costuri vezi postul initial, unde indic cum jertvele printre populatia civila si imagini zguduitoare media ale razboiului forteaza comunitatea internaitonala sa reactioneze dur – domestic audience costs). Trebuie de inteles ca pe linga costuri militare si economice, mai exista costurile de imagine, care conteaza extrem de mult in lumea contemporana, mult mai mult ca 30-50 ani in urma. La fel, am scris in post si reiterez, ca trebuie sa consideram cum s-a schimbat natura razboaielor, incit acestea au scopuri diferite de acum 50 ani in urma. Statele nu se mai straduie sa cucereasca teritorii, cel putin statele relevante la situatia noastra. Este prea costisitor acest lucru, dar si mai costisitor este mentinerea controlului asupra acestui teritoriu. adica, in spatele strategiei de descurajare stau rationamente pragmatice, deci nu e vorba de simbolizm in sens al constructivismului IR doar, ci e vorba de mecanisme pragmatice, realist-rationaliste. Pentru a intelege efectul acestor functii enumerate in post, este necesar sa le intelegem mecanizmele de functionare, si sa le acceptam premizele. Daca aceastea exista, atunci logica expusa de mine nu pare sa aiba cusur – as putea-o demonstra matematic.

    • Octav spune:

      sint de acord cu idea centrala a acestui post insa nu sint convins de argumentul ‘descurajare’ (deterrence). primul argument invocat in post mi se pare mai temeinic: ” rol[ul] important [al armatei] in formarea si consolidarea statului”. un alt argument important e acela pe care l-am mentionat in comentariul de mai sus: „lichidarea AN nu va avea niciun efect pozitiv pt conflictul transnistrean din simplu considerent k Tiraspolul (adica Moscova) nu se “apara” de “invazia” moldoveneasca, ci de fortele/extinderea NATO…”
      in privinta AN in calitate de forta de descurajare (deterrence), aici cred k sint factori mult mai importanti pe care anumite forte care, ipotetic vorbind, ar putea contempla planuri de ‘invazie’ le iau in calcul (ce fel de ‘descurajare’ reprezinta o armata fara tankuri, fara aviatie, sisteme anti-aeriene etc., precum este AN a RM?). AN nu nu indeplineste „conditia” principala „pentru ca deterrence sa fie efficienta” la care te referi. nu AN impune „costuri mai inalte ale agresiunii”. aici mentionezi corect „costuri economice”, de „imagine”. mai ales faptul ca „Statele nu se mai straduie sa cucereasca teritorii, cel putin statele relevante la situatia noastra. Este prea costisitor acest lucru, dar si mai costisitor este mentinerea controlului asupra acestui teritoriu.” corect! este foarte dificil sa ne imaginam o invazie a unui stat la periferia celui mai puternic bloc militar din lume (NATO) si economic (UE). una e situatia Moldovei si alta e cea a Georgiei, unde balanta de putere inclina evident spre Rusia… (dc tot veni vorba de cazul Georgiei).
      „Descurajarea a functionat bine in 2008 cind a oprit ofensiva Rusiei catre capitala Georgiei, caci aceasta ar fi impus costuri prea mari cistigurile posibile.” cum ai ajuns la asa concluzie? Saakashvili, dc nu gresesc, mentiona rolul SUA si reactia ‘comunitatii internationale’. altii fac referinta la perceptia/presupunerea ca Saakashvili va fi inlaturat de catre gergieni insisi etc. nu prea am vazut sa se invoce argumentul ca armata georgiana ar fi descurajat ofensiva Moscovei… (deci, dc se poate, indica anumite surse (autori), si dovezi care ar sustine ipoteza ta…
      cazul georgian reprezinta de fapt o anomalie pt rolul de ‘descurajare’ a armatei (georgiene) – de ce Moscova s-a oprit in conditia in care armata georgiana era pusa in genunchi?… sigur k este vorba de costuri, insa de alta natura…

  3. Vlad Lupan spune:

    Fara sa citesc materialul tau am scris azi si eu ceva pentru Oastea Moldovei, foarte rapid, deci superficial (am bagat si o info despre statele-insula, sau prtectorate, dintr-un mic studiu de-al meu din timpul societatii civile). Poate reusesc sa plasez aceasta scurta epistola pe blog, chiar asa in stil putin verbatim cum este. Ca deobicei ai punctat corect. Pacat ca nu am timp sa intru in detalii. Mult succes! Vlad

  4. Vlad Lupan spune:

    Asa cum ziceam, fara sa-ti citesc postarea am scris pentro oastea Moldovei. Daca aveti timp, cititi pe
    http://vlad-lupan.blogspot.com/2011/03/armata-si-voronin-vladimir-voronin.html

  5. Vitalie Spranceana spune:

    eu sustin, in temei, argumentele autorului postarii (ar fi de dezbatut idei precum cea a rolului armatei in crearea statului national (post)modern – Gellner, de vreme ce, desi in teorie armata de recruti si destinatie obligatorie a tuturor tinerilor, AN e de fapt un punct optionla in traiectoriile vietii – nenumarate sunt caile de a evita – studii, certificate, fuga din tara etc. eu sunt o dovada vie a eschivarii de la serviciul militar si deci de la consumarea dozei obligatorii de nationalism…
    eu mai sustin, in temei, si argumentul lui Voronin ca platim prea mult pentru o armata cam ineficienta…si cand zic ineficienta am in vedre pregatirea logistica, tehnica, strategica si tactica a personalului de rand dar si a celui de conducere…anume de asta cred, trebuie sa cautam o linie de mijloc: contrar celor spuse de Voronin, e o nevoie de armata, si, ca sa-l credem trebuie sa ne gandim pe ce cheltuim banii…
    (fara nici o legatura cu tema, asa un banc: pana la 18 ani nu dormeam, ca umblam prin discoteci, ma distram, la 18 am mers la armata si nu dormeam ca trebuia sa apar si pazesc tara, dupa armata n-am mai dormit ca stiam prea bine cine ma pazeste si apara)…
    o parte neglijata a acestei dezbateri, asa cum o vad eu, este reforma armatei prin construirea unei forte de aparare profesionista, cu militari salarizati exact pentru asta, pregatiti si antrenati permanent, in schimbul adunaturii de recruti pe care o avem acum…scaderea numarului de oameni ar fi compensata de cresterea eficientei trupelor, o dotare tehnica mai eficienta si o pregatire infinit mai buna…
    asa incat, sunt de acord cu michigander: 200 mln de lei nu e prea mult. si sunt de acord cu Voronin: ce fel de tip de servicii ni se presteaza pe banii astia?

  6. michigander spune:

    Vezi care e treaba, Gellner e cam in minoritate opunindu-se curentului dominant in sociologie, si contra doua ramuri ale stiintelor politice care cite o data au viziuni diferite, iar in acest caz cam sunt de acord (comparative politics si IR). Chiar si colegii-antropologi nu-l prea sustin pe Gellner. La fel, un sir de autori l-au criticat dur (Smith, Connor, Conversi…). In linii largi, argumentele lui nu-mi apeleaza (functionalism nu prea logic, oare ar insemna ca industrializarea nu ar putea exista fara nationalism? URSS nu a avut nationalism dar s-a industrializat masiv- ideea lui e mai mult filosofica, care conform rigorilor moderne ar reprezenta o ipoteza netestata bazata pe favorizarea fara dovezi convingatoare a unor legaturi cauzale in detrimentul altora).

    Dar ca sa fiu mai exact, nu am spus ca armata ajuta la crearea statului national, si nici autorii la care m-am referit nu au afirmat asta. A fost vorba de crearea statului teritorial, care a dus la aparitia sistemului statului modern (Pacea de la Westphalia 1648 este o referinta acceptata a acestuia). Si totusi, istoric armata a contribuit la consolidarea nationalismului (armatele masive in schimbul celor de mercenari au aparut doar o data cu completarea armatelor cu subiectii care locuiau pe teritoriul controlat de stat, la fel in armata s-a standardizat folosirea unei limbi, etc.). Deci sunt niste consecinte generale confirmate de experienta istorica.

    In cazul RM unul din argumentele mele a fost ca armata ar contribui la consolidarea (nu crearea) nationalismului „civic” (merci lui Octav pentru sugestia termenului analitic corect). Intradevar, insa, sunt de acord cu Vitalie ca multi tineri considera armata a fi o destinatie optionala. Dar ce ne demonstreaza acest lucru? Ca armata nu are functii eficiente de consolidare a patriotismului si loialitatii fata de stat? Nu, aceasta ne spune doar ca multi tineri nu sunt expusi experientei armatei. Deci Vitalie nu a contraizis ideea expusa de mine despre o functie generala a armatei, el doar a spus ca in practica ea nu include toti cetatenii. Eu insa am evidentiat ca pun accentul pe functiile importante generale ale AN, si nu practici curente, doar practicile pot fi schimbate.

    Argumentul lui Voronin, cum l-am inteles eu, nu a fost ca platim mult pentru o armata ineficienta – V.V. in genere considera armata fiind o institutie irelevanta pentru Moldova. Anume din acest motiv el opteaza pentru lichidarea ei si nu restructurare. La fel, daca sa fuzionam logica lui V.V., cu ideia lui Vitalie, apoi trebuie sa fim contra cheltuirii sumelor si mai mari din buget pentru mentinerea a foarte multe institutii ineficiente ale statului, care cam reprezinta majoritatea acestora. De ce nu propuneti sa lichidam toate aceste institutii? – pentru ca nu e o solutie eficienta.

    Adica, argumentul postului este ca armata este o institutie unica a statului, pe care nu avem cu ce o inlocui, si care sa ne permita sa reducem cheltuielile. Deja solutiile concrete (restructurarea si modernizarea armatei) constituie un alt subiect de discutie, desi am facut o referinta trecatoare la ele in post. Insa dezbaterea se axeaza pe dihotomia: sa mentinem armata sau sa o lichidam? Adica, daca se accepta necesitatea mentinerii, urmatoarea dezbatere ar fi cum sa optimizam armata, ca sa obtinem o unitate de eficienta maxima raportat la leul cheltuit. Deci sunt de acord cu cele expuse de Vitalie, doar ca aceasta ar fi potential o continuare logica a dezbaterii curente.

  7. Octav spune:

    recomand spre citire (si analiza critica desigur) un articol in care fortele militare sint considerate drept baza evolutiei ESDP-ului.. „the ESDP is designed in no small part to further the project of nation-building in a broadening European Union” (un fel de continuare logica a argumentului despre armata si nationalism)… asta mi-am amintit asa, in context🙂

  8. Nicolae Negru spune:

    Dumitru, imi pare bine sa te gasesc la fel de energic, incisiv şi bine „inarmat” cu argumente. La tema discutiei, as mentiona ca Voronin a avut posibilitatea sa desfiinteze armata, dispunind într-un timp de majoritate constitutionala, dar nu a facut-o. De ce?
    Şi de ce vine acum cu aceasta idee? Vrea atit de mult sa placa transnistrenilor, rusilor?

    • michigander spune:

      Sunt intrebari foarte bune si relevante – eu m-am axat mai mult pe dezbaterea: e nevoie de armata sau ba? Insa e interesant de inteles de ce V.V. a venit cu propunerea aceasta doar acum.

      Iata si raspunsul guvernului la intrebarea postului – ei aproape au dublat bugetul MA pentru 2011, pina la 448.2 mln., ce este lucru foarte bun. Au ridicat la fel bugetul pentru educatie… mai face AIE si lucruri bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s