Medvedev vs scutul antiracheta: de ce Rusia reactioneaza (abia) acum ?

Pe 23 noiembrie, Dimitri Medvedev a surprins multa lume cu declaratia sa destul de dura in adresa Statelor Unite, o declaratie prin care Medvedev explica cum va raspunde Rusia la planul adaptiv in etape (European Phased Adaptive Approach) de instalare in Europa a scutului american antiracheta.

Pentru detalii, vedeti declaratia lui Medvedev aici : http://www.vesti.ru/only_video.html?vid=378104

Interesant de urmarit si conferinta de pressa a lui Rogozin (http://www.youtube.com/watch?v=RaCycXGAYz8)

Ma mira cu cita usurinta aceasta declaratie este interpretata prin prisma campaniei electorale din Rusia, mai ales in pressa occidentala (doua mostre aici si aici). Insa sunt si observatori (putini) care nu iau in serios aceasta explicatie (sau acorda un rol secundar). Opinia a doi analisti mi-au atras atentia in mod special, Alexei Arbatov (in NG) si Fedor Lukyanov (in Gazeta)

Alexei Arbatov : „Medvedev si Putin n-ar trebui sa-si faca griji speciale in privinta rezultatelor alegerilor parlamentare si prezidentiale. A escalada tensiunile pentru aceasta, pur si simplu nu e rational.” Absolut de acord cu aceasta opinie. Mai mult decit atit, pe mine ma surprinde cit de mult se critica regimul politic rus, pe de o parte, si obsesia multora de a explica orice miscare in politica ruseasca prin prisma procesului electoral. Oare un regim „autoritar”, sau „semi-autoritar” ar trebui sa se teama ca poate pierde puterea printr-un proces electoral ?…

Totusi, in opinia lui Arbatov, explicatia ar consta in faptul ca ar exista o oarecare „dezamagire politica” (политическая досада) in privinta posibilitatii de a coopera pe scutul antiracheta, ceea ce nu s-a intimplat. Interesant e ca Arbatov exclude factorul electoral pe motiv ca nu ar fi „rational”, insa explicatia sa pe baza „dezamagirii politice” la fel nu e rationala; ar fi mai degraba vorba de emotii si nu de un calcul geopolitic care ar explica motivatia si de ce Rusia „escaladeaza tensiunile”. Fiindca dupa el, „daca Occidentul va lua in serios amenintarea Rusiei”, mai ales aspectul „razboiului cibernetic”,  atunci „ei vor raspunde foarte dur, iar noi vom regreta nu numai o data ca am recurs la astfel de amenintari.”

F. Lukyanov, la fel nu acorda mare importanta motivatiei electorale, desi totusi nu exclude influenta acesteia, in comparatie cu Arbatov. Dupa el, contextul electoral a influentat „momentul” cind s-a facut declaratia („o politica externa ferma ara duce dividende politice”), insa cauza fundamentala sau explicatia rationala ar fi nedorinta Moscovei ca tacerea ei, dupa discutii lungi pe marginea scutului care au esuat (confirmarea definitiva ar fi intilnirea Medvedev-Obama in cadrul forumului APEC de la mijlocul lui noiembrie), sa nu fie interpretat ca acceptare tacita din partea Rusiei. Deci, Rusia trebuia sa spuna tare si explicit care e pozitia sa, or problema scutului este prea importanta ca sa dispara de la sine. Importanta acestei probleme este una obiectiva pentru Rusia, ceea ce si explica insistenta Moscovei. Dupa Lukyanov, toata lumea intelege ca un conflict nuclear dintre Rusia si SUA este putin probabila («sanse mizere »). Totusi, insasi existenta arsenalelor nucleare enorme nu permite sa se faca abstractie de notiunea „stabilitate strategica” ce sta la baza MAD (Mutual Assured Destruction). Incalcarea principiului MAD, duce la o destabilizare radicala. Mai ales, asa cum mentioneaza Lukyanov, dupa sfirsitul razboiului rece, SUA se bucura de superioritate militara (conventionala) asupra oricarui alt stat, sau grup de state, si dispusa sa recurga destul de usor la forta militara (exemplul Irak sau Libia vs Coreea de Nord). Deci, existenta unui potential nuclear reduce considerabil riscurile unui atac conventional.

Absolut de acord cu aceasta explicatie ce tine de stabilitatea strategica si de rolul armei nucleare intr-un self-help system

Insa, nu vom putea intelege declaratia lui Medvedev (si multe alte aspecte ce tin de politica externa rusa) fara a intelege importanta a trei factori ce tin de contextul international – factori care vor influenta considerabil cursul extern al Rusiei mult timp de acum incolo : 1) criza europeana ; 2) situatia din Orientul Mijlociu; si, poate cel mai important, 3) intensificarea competitiei de securitate sino-americana in Asia-Pacific.

  1. Criza economica si politica din UE. Acest factor este important mai ales in raport cu felul in care liderii rusi ar putea aprecia riscurile si implicatiile unei politici mai dure a Rusiei. Printre altele, acest factor este important si pentru intelegerea dorintei de a dinamiza procesele integrationiste din CSI (in special ideea Uniunii Euro-Asiatice).
  2. Criza din Africa de Nord si Orientul Mijlociu, in special Libia, Siria si Iran atrag atentia in mod special. Modul in care s-a rezolvat problema libiana si felul in care se procedeaza in privinta Siriei si Iranului poate crea convingerea ca statele occidentale, in special SUA cauta sa puna in aplicare politica de regime change, sau poate chiar un scenariu militar impotriva Siriei sau Iranului. Acuzatiile in privinta unui pretins „complot” dejucat al Iranului impotriva ambasadorului Arabiei Saudite in SUA de la sfirsitul lui septembrie si raportul AIEA (8  noiembrie), nu fac decit sa intareasca aceasta opinie. Situatia din Siria este aproape de un final, posibil dramatic pentru Bashar al-Assad, care ramiine la putere in mare parte datorita Rusiei si Chinei. Presiunile asupra Rusiei (si Chinei) sunt enorme (nu e exclus ca unii lideri rusi sa vada in ‘scut’ o metoda de a face presiune pe Rusia pt a colabora pe Orientul Mijlociu). Posibil administratia rusa crede ca felul in care au procedat in cazul Libiei in martie 2011 si Iranului in iunie 2010, a fost gresit interpretat si cauta sa transmita un mesaj ferm si fara echivoc (in cazul Libiei Rusia pur si simplu a inchis ochii, stiind din start unde se poate ajunge cu interpretarea a astfel de rezolutii ale CS)… Declaratia lui Medvedev ar insemna un mesaj ferm ca Rusia nu va mai merge la compromisuri de dragul vorbelor frumoase si nu va permite schimbarea status-quo-ului regional.
  3. Dar cel mai important factor geopolitic este confruntarea sino-americana in Asia-Pacific. Lukyanov mentioneaza intilnirea lui Medvedev cu Obama la APEC (Hawaii) unde Medvedev ar fi inteles ca punctele de tangenta pe scut nu mai exista (tot Lukyanov spune ca inca din iunie acest an situatia era practic clara). De fapt, ceea ce au inteles oficialii rusi la Honolulu este cit de serioasa devine competitia dintre China si SUA (unii vb de al III-lea razboi mondial – Will World War III be between the U.S. and China?), semn ca americanii iau in serios declinul relativ american si implicatiile sale pentru SUA. Hawaii a fost locul ideal unde Rusia s-a convins cit de serioase sunt intentiile SUA de a face din Pacific « secolul american », (Hillary Clinton). In conditiile in care cercul oceanului Pacific devine “pivotul” politicii SUA, Rusia are o marja relativ mare de manevra in asi exprima dezacordul vis-à-vis de planurile SUA fara frica de a provoca reactii dure (tinind cont aici si de primul factor mentionat – criza europeana). Mai mult decit atit, importanta Rusiei intr-un astfel de joc al granzilor (SUA-China) creste considerabil, atit pentru China, cit si pentru SUA. Si chiar daca SUA ar putea, intr-o prima faza, neglija interesele Rusiei, pe termen lung SUA nu va putea face abstractie de Rusia…

Actualizari (28-11-11): pentru comoditate si consecutivitate, am sa plasez mai jos info/comentarii/analize pe problema data pe masura ce descopar „noi” materiale…

– al doilea factor mentionat in post (ce tine de Orientul Mijlociu) e luat in considerare si de Marcin Kaczmarski (multam Vali) care scrie : „The Russian rhetoric is aimed at putting pressure on the Barack Obama administration to give more respect to Russian interests in its policy. Elements of this pressure may include impeding further US actions with regard to Iran and Syria at the UN forum, and even establishing closer co-operation between Russia and Iran.

– Arbatov si Lukyanov sunt de asemenia citati de Fred Weir, „Russia’s new threats may endanger Obama’s ‘reset’ policy„, doar ca accentele is diferite (complet uita sa spuna opinia lor despre factorul electoral)🙂

 

About octavian rusu

Université Toulouse 1 - Capitole
Acest articol a fost publicat în China, Iran, Rusia, Siria, SUA-China. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s