„Plan Rogozin”?

In ultimele doua zile, iarasi suntem speriati de un posibil plan rusesc de „federalizare” a Moldovei. “Stirea” de la care a pornit tot e aici. Aceasta nu-mi inspira incredere, e mai degraba din domeniul imaginatiei debordante a celor care au scris-o si/sau a “surselor” anonime de la Moscova si Tiraspol la care se face referinta. Cind vad astfel de greseli in text precum “Moldovei integer şi neuter”, deja imi este clara atitudinea celor care au “lucrat” la stire…

Nu exclud nici posibilitatea ca intr-adevar au existat asa surse. Daca e asa, in acest caz scopul urmarit ar putea fi exercitarea unor presiuni psihologice pentru a plia Chisinaul in negocierile cu Tiraspolul.

In fine, “ratusca” a fost inghitita, se discuta si polemizeaza foarte mult. A prins la public si aceasta din citeva considerente. Starea relatiilor cu Rusia si Tiraspolul se deterioreaza, incertitudinea se mareste. Rogozin e un factor care si mai mult amplifica aceasta stare. Si, avem experienta neplacuta cu Memorandumul Kozak, si aici vorba ceea, cine se frige cu supa sulfa si-n iaurt. Deci, inteleg de ce atita atentie si discutii.

Totusi, pentru a intelege cit adevar este la mijloc, trebuie sa ne punen o intrebare simpla : de ce Rusia ar vrea sa propuna/impuna acum un nou plan de federalizare? Unicul argument rational din “stire” e ca Moscova va pune Chisinaul in fata alegerii intre tensionarea relatiilor cu Tiraspolul sau federalizarea ruseasca care ar fi “propuneri generoase”:

“Aceleaşi surse de la Tiraspol ne-au mai spus că tensionarea relaţiilor între cele două maluri ale Nistrului este “parte a strategiei” Moscovei. Astfel, autorităţile moldovenşti trebuie să “aleagă” între “înrăutăţirea situaţiei” şi “propunerile generoase” ale lui Dmitri Rogozin.”

Argumentul nu e valid. Din doua considerente. 1) Tensionarea si mai mare a situatiei va implica dezavantaje atit pentru Tiraspol cit si pentru Moscova. De fapt, ce incearca ei acum sa faca e sa puna presiuni pe Chisinau pentru a obtine cit mai multe concesii (sistem bancar, circulatia mijloacelor de transport in afara, mass-media, invatamint, etc.) Moscova de fapt sustine politica “pasilor mici” (si refuza inceperea negocierilor pe solutia politica) din simplul motiv ca asta va reduce din cheltuielile de intretinere a regiunii. 2) Nu este nicio “alegere” intre “înrăutăţirea situaţiei” şi “propunerile generoase” ale lui Dmitri Rogozin, fiindca AIE nu si-a propus rezolvarea conflictului cu orice pret sau relatii bune cu Tiraspolul. Nimeni nu a promis rezolvarea rapida a conflictului ca in 2001, or prioritatea este integrarea europeana, ca mai apoi, in evolutia acestui proces, Transnistra sa aiba interes pentru apropierea si reintegrarea finala (in orice caz, asa se spera).

Cum a aparut “planul Kozak”?

Totusi, pentru a intelege mai bine de ce Rusia nu are interes sa forteze/impuna un plan de federalizare, trebuie sa ne reamintim cum a aparut “planul Kozak” din 2003.

Patru factori principali au dus la aparitia acestui plan.

1) Rusia avea nevoie sa inchida dosarul transnistrean (prezenta sa militara) pina in decembrie 2003 (obiectivul fixat in noiembrie ’99 la Istanbul era ’02, la Porto s-a mai acordat un an). Aceasta pentru a incepe ratificarea Tratatului adaptat privind Fortele Conventionale din Europa, care era important pentru Rusia pentru a limita prezenta NATO in tarile care urmau sa adere in 2004, in special tarile baltice. De mentionat ca marea parte a munitiilor si armamentelor retrase/distruse a avut loc in primavara lui 2003.

2) Insa Moscova a fortat nota, dorind conditii mai bune in reglementarea conflictului transnistrean, si aceasta fiindca in 2003 Occidentul arata ca are intentii serioase in aceasta regiune iar influenta sa nu va face decit sa creasca. Momentul cheie – iunie 2003 cind Moscovei i se propune inlocuirea formatului de pacificatori existent cu o misiune OSCE de consolidare a pacii sub auspiciile UE (planul apare prin luna martie). Propunerea a fost primita de rusi foarte si foarte negativ. In acest context, probabil nu mai putin importante au fost evenimentele din Georgia din noiembrie 2003…

3) Conducerea comunista de atunci era prea rusofila, ceea ce era privit la Moscova ca o oportunitate ce le-ar fi permis sa obtina maximum posibil.

4) Initiativa de a implica Rusia la cel mai inalt nivel a venit din partea Chisinaului care la fel era destul de grabit in gasirea unei solutii politice la conflictul transnistrean.

In conditiile de azi, niciunul din acesti factori nu exista. Chisinaul nu se grabeste (prioritatea fiind integrarea europeana si treptat reintegrarea), dar nici Moscova. Deci, nu prea vad de ce acum Rusia s-ar grabi, mai ales stiind ca federalizarea in Moldova a devenit tabu, practic sortita esecului din start, si ca sunt suficiente sanse sa revina la acest subiect in viitor, intr-un context politic si geopolitic mai avantajoase decit acum.

Dar daca gresesc si pina la urma Rogozin vine cu un plan de federalizare, revin asupra subiectului 🙂

Update: Rogozin zice ca nu stie nimic. 🙂