Conflictul dintre Kremlin si Smirnov – veste buna pentru Moldova?

Se pare ca cercul in jurul lui Smirnov se stringe simtitor. Moscova intensifica presiunile asupra lui. Seful administratiei prezidentiale rusesti, Sergei Naryshkin, a declarat miercuri ca decizia lui Smirnov de a candida la „alegerile prezidentiale” din decembrie este o greseala. Iar vineri a intrat in scena „faimosul” sef al Rospotrebnadzor, Ghenadi Oniscenko cu declaratia: „In viitorul apropiat vom lua diverse masuri pe Transnistria. Acest notoriu cognac Kvint – la noi au aparut citeva intrebari in privinta lui. Poate ca vom introduce restrictii la importul acestuia pe teritoriul Federatiei Ruse”.

Nu incape indoiala ca in spate sta motivatia politica. Ba mai mult, dupa cum declara Lukyanov: „o confirmare atit de evidenta a utilizarii politice a Rospotrebnadzor nu a existat inca. Moscova actioneaza foarte grosolan si demonstrativ„.

Presupun ca multi o sa interpreteze acest conflict prin prisma rezolutiei conflictului transnistrean – reintegrarea Moldovei. Dupa Gabuev si Soloviov de la Kommersant,  ar fi vorba despre nemultumirea Moscovei de comportamentul lui Smirnov care ar reprezenta „un obstacol serios in calea ambitiosului proiect de pace al presedintelui Medvedev – reunificarea Republicii Moldova si consolidarea statutului de neutralitate„.

Sincer, m-as bucura daca ar fi asa cum spun Gabuev si Soloviev. Insa urmarind o oarecare deteriorare in relatiile Rusiei cu Occidentul, SUA in special (noi probleme in dialogul cu OMC, veto la CS al ONU pe Siria, initiativa Uniunii EuroAsiatice, refuzul oficial al SUA de a oferi garantii juridice Rusiei pe scutul anti-racheta, etc.) ma intreb de ce Moscova ar fi interesata sa „reunifice” Moldova in acest context? Posibil ca ar exista o oarecare dorinta de a rezolva conflictul transnistrean. Insa nu sunt deloc convins ca ar fi vreo dorinta ca acest conflict sa fie rezolvat in detrimentul intereselor Rusiei in regiune.

Ar vrea poate Moscova sa se debaraseze de Smirnov, dar nu din motive ca ar dori reunificarea Moldovei (cel putin nu asa cum ar vrea-o Chisinaul) ci pentru a intari Transnistria, respectiv influenta Rusiei in Moldova. Si asta nu din motive ca Rusia ar fi  un stat autoritar, agresiv si imperial, nu din motiv ca tot raul s-ar trage de la Putin si a ideilor sale sovietice, etc. Ci din simplu motiv ca asta e realitatea relatiilor internationale, anarhice, unde domina competitia pentru securitate iar statele, in special marile puteri,  cauta sa-si mareasca puterea si influenta (asta e cu totul alta discutie, mult prea larga pentru acest post).

Sa urmarim atent ce spune Naryshkin: „Actualul presedinte al Transnistriei, Igor Smirnov, a facut mult, in perioada initiala, pentru devenirea (stanovlenie) republicii … Cu parere de rau, in ultimii ani acesta a creat in jurul sau o atmonsfera de putere personala, care a condus Transnistria, republica, la o stare, s-o spunem sincer, de  profunda criza socio-economica. Rau functioneaza industria, agricultura, sunt inghetate/blocate multe programe sociale, si s-a creat o enorma diferenta intre starea unei populatii dezavantajate/saracite si un grup restrins format din apropiatii presedintelui Smirnov.” Din acest discurs reiese clar 1) atitudinea fata de Transnistria – „republica” (acelasi spirit ca in telegrama lui Putin de acum aproape o luna) si 2) motivul nemultumirii fata de Smirnov – degradarea socio-economica. In acest context, mentinerea lui Smirnov la putere devine destul de costisitoare pentru Rusia. Dupa cum spunea un deputat rus acum ceva vreme : „Constatăm, din păcate, o deteriorare dramatică a imaginii republicii chiar în ochii locuitorilor de aici. Aceste proces negativ trebuie stopat, iar Rusia trebuie să faca tot posibilul ca oamenii din Transnistria să fie mândri de ţara lor.” Deci, perpeturea regimului existent nu face decit sa inrautateasca situatia din regiune, respectiv, sa afecteze baza sociala a celor care sustin actuala stare de lucruri (nu este exclusa degradarea situatiei pina la aparitia unei revolutii). Apoi, criza economica si-a spus si ea cuvintul. Mentinerea status quo-ului este destul de scump pentru Moscova. Si nu in ultimul rind, mentinerea regimul lui Smirnov perpetueza  imaginea negativa a Transnistriei in Occident, deci devine din ce in ce mai complicat pentru Kremlin sa „apere” existenta „republicii” in fata presiunilor europene (germane).

Desigur, rusii isi dau seama ca politica fata de Smirnov poate esua, si cel mai probabil Smirnov va cistiga asa-zisele alegeri. Insa intr-un astfel de scenariu, Rusia va putea spune ca s-a implicat, a incercat, insa „poporul” transnistrean a ales cum a ales. In contextul unei concurente politice (cu implicarea Moscovei) serioase, o eventuala victorie (foarte probabila) a lui Smirnov va capata o oarecare imagine de legitimitate democratica. Nu o sa ma mire daca anume acest argument va fi invocat de Moscova dupa „alegeri”.

Deci, pentru Moscova, ideal ar fi ca Smirnov sa plece. Insa daca chiar acesta va ramine, Kremlinul va sti cum sa scoata foloase si cum sa-l domesticeasca pe Smirnov.

In concluzie, ca sa raspund la intrebarea din titlu, nu vad motive de bucurie in conflictul dintre Kremlin si Smirnov. Din simplu motiv ca acesta tine mai mult de influenta Rusiei in Transnistria si mai putin de dorinta de a reunifica Republica Moldova. Insa, eventuala perpetuare a status quo-ului, cit n-ar parea de straniu, ar putea insemna ceva bun pentru Moldova pe termen mediu. Mentinerea actualului regim de la Tiraspol nu face decit sa duca la degradarea situatiei din regiune, respectiv la erodarea sustinerii pentru actualul regim si a ideologiei separatiste.