„Restabilirea circulaţiei trenurilor marfare pe segmentele transnistrene, reconectarea telefoniei fixe între ambele maluri ale Nistrului au fost câteva dintre subiectele discutate ieri, 12 iulie, de viceprim-ministrului Republicii Moldova pentru reintegrare, Eugen Carpov și șeful diplomației de la Tiraspol, Vladimir Iastrebceak.”
„La consultări au participat reprezentanţi ai agenţiilor şi organizaţiilor de profil din Republica Moldova şi Transnistria responsabile pentru telecomunicaţii, traficul feroviar, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor vamale ale ambelor părți. […] În cadrul consultărilor s-au discutat probleme ce țin de restabilirea circulaţiei trenurilor marfare pe segmentele transnistrene ale căilor ferate din Republica Moldova, restabilirea liniei directe de telefonie fixă dintre Moldova şi Transnistria„
Daca credeti ca citez vre-o traducere in romana din surse rusesti cum ar fi Regnum, RIA Novosti etc., va inselati. Citez dintr-o stire Unimedia!: „Carpov și Iastrebciak s-au întâlnit la Bender„.
Din stirea data intelegem un lucru simplu: exista doua state, unul care se numeste Republica Moldova si celalalt – Transnistria. Ambele au „autoritati” si cel mai important, „diplomatie”!
Intrebarea mea e simpla: astia de la Unimedia ori sint incompetenti total ori… scriu la comada… Imi vine greu sa cred ca e vorba de incompetenta… mi-i si frica sa constientizez magnitudinea acestei incompetente/neprofesionalism cind nu demult incidentul/scandalul de la ambasada Rusiei in Moldova a fost provocat anume de faptul ca ambasadorul rus l-a prezentat pe Iastrebciak drept „sef al diplomatiei transnistrene”… Daca se continua in halul asta, nu o sa ma mai mire cind voi citi stiri gen, Smirnov – presedintele RM… 😦
Apropo, in acest context, le-as recomanda unor comentatori sa fie mai atenti cind vorbesc de „diplomatia fotbalului” dintre Filat si Smirnov. Ieri citeam un post de P. Bogatu in care scria: „Diplomaţia fotbalului n-a fost inventată de Filat sau Smirnov. Primul în spaţiul postsovietic a aplicat-o acum doi ani preşedintele Armeniei pentru a se întâlni, la un meci disputat la Erevan, cu omologul său turc.” (vedeti aici postul). Intre premierul Filat si cetateanul rus Smirnov nu e niciun fel de diplomatie! Sint doar discutii, discutii, discutii…,….
Vitalie Spranceana
imb100
michigander
octavian rusu
stas
valentri
Laborator de analiza politica si relatii internationale 
consider abordarea de mai sus putin exagerata, caci ofera o importanta excesiva rolului simbolizmului. Ca ipoteza generala, accept ideea constructivista ca simbolurile au o influenta semnificativa asupra procesului politic. Dar realitatea in care traim contine o multime de scenarii cu caracter heterogen, unde multimea de factori care interactioneaza intre ei pot amplifica sau inhiba efectul simbolizmului, in dependenta de situatie.
Deci, logic ar fi sa ne punem intrebarea – in scenariul concret pe care l-ai scos in evidenta, care este efectul simbolic pe urma folosirii termenului de „diplomatie”? Daca folosirea acestui termen schimba drastic echilibrul in procesul de negocieri existent intre Chisinau pe o parte, si Rusia/Tiraspol pe alta parte, atunci sunt de acord cu Octav. Insa daca efectul obiectiv al utilizarii termenului este marginal, sau non-existent, atunci oare face de strigat alarma?
Adica, as fi recunoscator autorului, daca ar putea oferi un mecanism logic (teoretic) care sa explice cum folosirea termenului „diplomatie” in cazul de mai sus schimba echilibrul capacitarilor de negocieri ale participantilor la procesul de reglementare. Basindu-ma pe literatura stiintei politice pe negocieri (bargaining and conflict), as putea accepta ca folosirea acestui termen ar fi o instanta de semnalare (signaling) a disponibilitatii Chisinaului de a ceda anumitor presiuni politice, care ar atrage mai multa presiune drept rezultat. Insa „gafa” este reparabila, conform aceleiasi literaturi, caci Chisinaul la aparitia valului secund de presiuni ar putea semnala rezilienta, restabilind echilibrul si reflectarea obiectiva a capacitatilor sale in procesul de negocieri.
Asa, ca, in esenta, nu consider ca s-a intimplat ceva serios – evident pozitia mea nu contrazice logic o alta sugestie a lui Octav. Acea, prin care a exprimat dubii privind caracterul convergent al relatiei intre protagonistii „diplomatiei” din partea Chisinaului si competenta profesionala. Dar asta ar fi tema unei alte discutii, la care nu ma simt suficient de competent sa contribui.
merci de feedback, michigander, raspund mai tirziu, fug acum sa-mi iau comp 🙂
Deci, in primul rind, scopul meu a fost sa trag alarma in privinta incompetentei constiente sau incostiente a unor jurnalisti, in special cei de la „Unimedia” care in ultimul timp prea des ies la rampa cu astfel de stiri… Doi, nu am facut nicio asumptie explicita in privinta consecintelor unor astfel de stiri, m-am limitat sa spun ca astfel de abordari incorecte se pot generaliza si agrava in spatiul mediatic („Daca se continua in halul asta, nu o sa ma mai mire cind voi citi stiri gen, Smirnov – presedintele RM”).. si aici poate ai dreptate, ar fi trebuit sa mai fac un pas si sa spun explicit care ar putea fi consecintele unor astfel de discursuri. Deci comentariul tau e o completare logica la post si posibil sa ai dreptate in privinta impactului limitat sau chiar zero… Insa aceasta oricum nu anuleaza scopul postului – acela de a formula corect informatiile si de a nu prelua idei cere ni se impun din afara. Revenind la impactul atribuirii unor calitati inexistente a regiunii transnistrene (dpdv al dreptului international), de fapt, nu putem spune cu siguranta care va fi el exact, deci putem face anumite previziuni doar plecind de la logica unor teorii generale si formula ipoteze. Deci pentru moment nu putem spune nici da, nici nu; vom vedea impactul doar in viitor. Astfel tind sa cred ca nu e deplasat de „strigat alarma” din moment ce viitorul este deschis mai multor posibilitati. In general sint sceptic in privinta ipotezelor de inspiratie constructivista, insa aceasta nu exclude ca in anumite cazuri sau circumstante specifice, acestea ar putea avea o oarecare valabilitate. De exeplu in cazul concret, mediatizarea ideii precum ca ar exista doua parti: „Moldova si Transnistria”, fiecare cu „diplomatia” sa, aceasta ar putea influenta modul in care populatia percepe regiunea transnistreana, respectiv modul in care ar putea fi solutionat conflictul… poate nu o sa fii de acord, insa „idea de stat” este foarte importanta pentru statele in curs de formare si consolidare. Un autor pe care il apreciz mult, Barry Buzan, spunea ca idea de stat este una din componentele de baza ale statului, cum funcioneaza acesta si cum isi concepe si apara interesele nationale… Iar daca idea de stat a moldovenilor nu include si regiunea transnistreana, care pot fi implicatiile practice pentru R. Moldova – un stat inca in proces de consolidare?…
Asta e – nu ai formulat un mecanizm logic, din care ar reiesi si ipoteza ta, precum ca folosirea in presa a unui astfel de discurs ar dauna RM in procesul de negocieri pe problema transnistreana. Si nu e vorba despre abilitatea de a spune mai mult sau mai putin exact impactul posibil. E vorba de rigoarea analizei, care ar presupune – a) indicarea clara a premizelor pe care a anliza ta se bazeaza; b) mecanizmul logic care se lanseaza de la aceste premize; c) concluziile la care aplicarea mecanizmului si premizele le-ar putea genera. Adica, tu imediat sari cu concluziile, fara sa mergi prin (a) si (b). Nu e gresala analitica unica acestui post – de fapt toti analistii moldoveni care se publica in presa, fara exceptie, fac aceasta gresala.
Iata unele din premizele pe care iti bazezi logica, implicit: i) datoria jurnalistilor este de a formula idei „corecte” din punct de vedere al intereselor nationale ale tarii… ii) atribuirea Tiraspolului a capacitatii de a avea diplomatie afecteaza opinia populatiei daca sa considere malul sting teritoriul al RM sau nu; iii) aceasta opinie determina substantial politica externa a RM fata de Rusia si pozitia fata de conflictul transnistrean, etc. Nu sunt de acord cu nici una din aceste premize. Plus la toate, daca te uiti la polls, RM nu are o statalitate definitiv formata in perceptia unei mari majoritati a populatiei: o parte prefera sa ne unim cu Romania, a alta parte este nostalgica dupa URSS, chiar daca nu tine minte ce a fost atunci, si inca o parte nu are obiectii daca ne integram mai puternic cu Rusia. In aceste conditii o notiune asa de generala ca diplomatia (ea nu e privita neaparat dpdv al dreptului international, si cotidian – multi ar accepta existenta unei diplomatii de familie) nu are cum afecta opinia publica puternic, iar opinia publica definitiv nu va afecta politica externa a Moldovei la capitolul pe care il abordam.
Deci, de fapt mecanizmul tau logic implicit ar fi ca 1. asa discurs ar influenta opinia publica al cetatenilor RM, 2. acest fapt are un efect drastic in sensul ca cetatenii drept raspuns inceteaza sa mai priveasca malul sting ca parte componenta al RM. 3. ei influenteaza guvernarea si modul cum RM sa isi construiasca negocierile… . Acum, Octav, tu crezi in premizele sau mecanizmul pe care le elucidez mai sus?
Unicul mod cum vad mai mult verosimil ca folosirea a asa discursuri afecteaza procesul de negocieri, este, dupa cum am scris in postul precedent, ca ar fi o instanta de semnalare catre Rusia precum ca RM este dispusa sa cedeze, ca este mai putin ferma in pozitiile expuse oficial. Dar din motivul multiplelor semnale de natura similara, s-a format un „zgomot” atit de puternic, incit rusii nu sunt convinsi daca utilizarea a astfel de discursuri indica dispozitia de a face cedari la presiuni. Asa ca, cred ca necatind la faptul ca postarea ta initiala expuse o ideie importanta de a considera in negocierile cu Rusia, ea nu are influenta la care faci aluzie.
Inteleg nemultumirea lui Octav … dar pe de alta parte impartasesc unele dintre obiectiile aduse de michigander, mai ales cele trei premize pe care le scoate in evidenta (i, ii si iii).
Prima premiza este una cu caracter normativ si mi se cea mai problematica prin implicatiile sale. Din ceea ce spune Octav rezulta ca toti jurnalistii ar trebui sa fie patrioti si sa se autocenzureze folosind un limbaj propus de Ministerul de Externe. Totusi cunoastem ca acest limbaj de multe ori este doar o limba de lemn, pentru a ascunde realitatea (cum spune si michigander, devine un fel de noise) si dat fiind faptul ca multa presa este privata, ei pur si simplu ar pierde cititorii.
Propun sa recurgem la counterfactuals si sa ne imaginam ca toti jurnalistii vor respecta prima premiza, adica vor folosi un limbaj mai incurcat, dar „corect” pentru a vorbi despre regiunea transnistreana. Din start acest lucru este problematic in orice democratie cu o presa libera.
Va schimba acest lucru balanta de putere regionala? Nu cred. Singurul avantaj pentru Moldova ar putea fi ca in cazul unui conflict armat, moldovenii ar fi mai motivati ideologic sa se ofere voluntari si sa se sacrifice pentru a apara patria (americanii au avut deseori mari probleme in aceasta privinta si au trebuit sa organizeze loterii). Totusi ramane de demonstrat ca folosirea unui limbaj de lemn, dar corect va conduce la o mobilizare mai activa. In anii ’90 acest rol l-a avut discursul nationalist, multa lume atunci s-a inrolat pe listele de voluntari ca sa mearga in Gagauzia, inclusiv unele din rudele mele apropiate, sper sa nu se ajunga la situatii similare. Acum as mai adauga ca exista multa literatura despre legatura dintre public opinion si foreign policy making, dar o mare parte dintre cercetatori afirma ca de multe ori opinia publica este cam razboinica si ca cei care elaboreaza politica externa nu ar trebui sa fie influentati de opinia publica, adica nu ar trebui sa tina cont. Evident ca acest lucru nu este democratic, dar linsarile (lynching) din Sudul SUA erau savarsite cu acordul majoritatii membrilor comunitatii locale, adica erau si ele intr-un fel democratice din punct de vedere procedural. In fine nu este exemplu cel mai bun, dar altul nu-mi amintesc acum. Am putea sa continuam scenariul respectiv, dar cred ca este evident ca intr-o democratie statul nu poate impune un anumit discurs presei … in plus orice cetatean cu internet poate accesa propaganda transnistreana online. Asa ca intrebarea mea pentru Octav este urmatoarea poate ca providerii moldoveni ar trebui sa blocheze aceste site-uri?
In alta ordine de idei, daca vrei sa schimbi modul in care opereaza presa din Moldova, cred ca cel mai eficient este sa te apropii de jurnalistii care scriu stirile si sa incerci sa le explici de ce nu au dreptate si ce termeni ar trebui sa foloseasca. Tinand cont de faptul ca majoritatea dintre ei au probabil in jur de 20 de ani sunt sigur ca o sa ai mult de lucru :))
am uitat sa recomand cartea lui Ole Holsti pe Public Opinion and American foreign policy.
@michigander, ma flatezi cind spui ca as fi facut o „analiza”, eu credeam ca e un comentariu rapid/reactie in privinta utilizarii unor termeni si sintagme eronate 🙂
in privinta la „premise”… „ii” si „iii” prefer sa le zic ipoteze, iar „i” o recomandare…insa ai tras un pic de par ceea ce tu consideri a fi „implicit”…deci nu-mi asum ideile „implicite” asa cum le-ai formulat, e rodul logicii tale…
apoi, ai mentionat corect ca nu exista o idee de stat formata in rindul populatiei, si asta si era idea mea (la care m-am referit explicit in comentariul anterior), insa te-ai limitat doar la „diplomatie”… era vorba de ceva mai mult, i.e. perceptia ca Transnistria nu face parte din RM…
In privinta punctelor din „mecanismil logic”, punctul 2 si 3, iarasi, nu mi le asum. Eu am scris clar in comentariu (citeste atent), pt punctul 2 am sa citez din comentariu: „(in privinta impactului) nu putem spune cu siguranta care va fi el exact, deci putem face anumite previziuni doar plecind de la logica unor teorii generale si formula ipoteze. Deci pentru moment nu putem spune nici da, nici nu; vom vedea impactul doar in viitor.” Iar pt punctul 3, in genere nu am scris despre „negocieri cu Rusia”… m-am referit explicit doar la modul cum se poate solutiona conflictul (nu si la procesul de negocieri) si cel mai important la „idea de stat” pe care o are populatia…
@imb100, in privinta primul punct, de ce crezi ca daca presa (privata) din Moldova (malul drept) o sa utilizeze expresii corecte, sau „patriotice” cum le numesti, vor pierde cititori?
al doilea moment, sint de acord ca e problematic ca toti jurnalistii sa adopte terminologie corecta… si ce inseamna asta, ca noi trebui sa urmarim pasiv si sa batem din palme? as face-o daca ma conving ca felul in care se scrie nu are niciun efect, dar ma indoiesc ca ar fi cazul…
al treilea moment, referitor la site-urile transnistrene, cunosti multa lume care le acceseaza regulat? eu nu sint sigur ca sint multi care le acceseaza, si stii de ce? fiindca is patrioti si nu rezista mult sa inghita „bredul” care se scrie acolo 🙂
al patrulea moment, de acord, statul nu poate impune un anumit discurs, insa noi? avem noi dreptul sa reactionam cind consideram ca discursul public o ia razna sau nu?…
si ultimul moment, nu e necesar sa ma apropii de fiecare in parte. blogul pentru ce este?… si cred ca scopul acestui post a ft atins 😉
merci de discutie
iarasi am pierdut alerta :):
Octav, bravo pentru atitudinea civica, dupa cum am scris si mai sus.
Pur si simplu mi se pare ca presa din statele democratice functioneaza pe alte baze decat cele de la care pornesti. Dar ca cetatean, sigur ai dreptate sa te revolti, cred ca fiecare dintre noi s-a revoltat la un anumit moment. Francoise Thom spunea ca limbajul de lemn atrofiaza gandirea, iar folosirea unor sintagme fixe risca de multe ori sa devina limbaj de lemn.
Octav, oricare examinare logica a unei probleme empirice poate fi numita analiza. Inteleg ca in viziunea ta analiza e doar ceva formal. Chiar un comentariu pe blog, sau forum, poate fi o analiza. Considerind caracterul specializat al blogului, mi s-a creat impresia ca avem de afacere cu o evaluare care urmeaza niste rigori logice. Daca e doar o exprimare normativa, care sa transmita pozitia ta de cetatean, apoi se accepta.
ipoteze si premize sunt lucruri diferite in context metodologic si teoretic. cele trei anume sunt premize, care vreai tu sau nu reiese din ideea pe care ai postat-o initial. Adica, ideea ta ar avea un sens doar daca premizele acestea se indeplinesc. Ele nu sunt doar rodul logicii mele, sunt rod al logicii la general – daca intrebi oricare persoana care cunoaste empiric situatia pe care ai descris-o si are instruire formala logica, vei primi niste premize destul de similare. Si chiar daca nu ti le asumi mecanizmul descris de tine le determina. Drept exemplu, daca cineva spune ca a cazut si s-a lovit, apoi premiza este ca persoana a fost la o inaltime h, de unde a scapat in cadere libera si s-a oprit la inaltimea g, unde h>g. La fel, o alta premiza ar fi ca daca persoana s-a lovit dureros, diferenta dintre inaltimi era considerabila, sau persoana a cazut nereusit de la o inaltime mai putin considerabila. E un exercitiu logic deductiv, care sugereaza ca ca evenimentul tau sa aiba loc, este necesar si suficient ca un numar X de premize/conditii clar determinate sa se indeplineasca. Adica, deisgur ai putea nu fi de acord cu premizele propuse, dar ar fi normal atunci sa explici de ce acestea nu sunt necesare/suficiente, si sa explici care alte premize determina actiunea pe care ai dezvoltat-o in postarea initiala.
Ca sa nu o intind prea mult, ultima ta postare pare sa mai aiba o contradictie logica. Tu spui ca „nu poti spune cu siguranta care va fi impactul” si ca folosesti teorii generale sa explici. O afirmatie poate fi de natura deterministica sau probabilistica. Cu cele deterministe e clar. Cu cele probabilistice, in foarte multe cazuri daca probabilitatea intimplarii unui eveniment este „random” apoi nici nu face sa vorbesti despre eveniment. Teoria genereala anume ajuta sa cresti probabilitatea, si sa oferi o explicatie mai utila ca 50/50. Anume asta si am solicitat – sa indici ce teorii generale folosesti, si cum aceasta se aplica la cazul tau.
Apoi, cu Rusia… hm… bine. Ma opresc. Pot sa repet, ca inteleg ce ai spus daca are caracter normativ, insa chiar in acest caz, premizele indicate sunt necesare/suficiente, adica jurnalistii vor face ce doresti, daca i, ii, iii se indeplinesc. Deja decide singur, daca o doresti, si vorba ceea – nu cere ceva daca nu esti sigur – caci s-ar putea realiza :).